| = adica eu asa am citit | dan petrut camui [24.Apr.13 16:16] |
| după multă vreme ies din absurd hotărâtă să-mi vizitez o prietenă vie amețesc de schimbări clădiri impozitate de jumătate de an încerc să mă diversific împotriva mea tolerezi oamenii cred că li se cuvine să te ambiționezi munca înnobilează de la un capăt la altul cuvinte prinse între coperți și-au păstrat primul gând să mă scutur de praf scăpăm în realitatea intactă strada luminată artificial de copaci locuința mea pare o gură de vărsare în lume chioșcul de ziare un ceva pustiu de doi pe doi tapetat cu ziare și reviste mai îngălbenit de cum nu știam mi-e greu să recunosc oamenii aceleași întâmplări triste și indiferența stretch | |
| = mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [24.Apr.13 17:19] |
| Eugenia, mulțumesc Dan-Petruț Cămui, pentru aprecieri. Știu foarte bine cât de ușor e să faci puzzle după o schemă pe care o ai în față. Însă, ador spiritul de cenaclu, și orice aranjament stilistic, lexical, formal mi se pare că spune despre acel cine(va) care i-a conferit autenticitate. nu mă îndoiesc de felul în care dau eu viață cuvintelor, așa după cum nu mă îndoiesc de originalitatea cuvintelor cu care îți alcătuiești propriul joc. și mă simt onorată ca un text de al meu să fie în atenția unui poet așa cum ești. prefer, totuși, să mă reprezint pe mine, prin mine. și să fiu eu. mulțumesc, încă o dată. | |
| = cand tolerezi oamenii.. | dorin cozan [29.Apr.13 14:20] |
| nu m-a prins textul asta. desi inceputul e promitator, iar logica textului pare ok, mi-e greu sa recunosc, vorba cuiva, sa ma scutur de praf | |
| = se prea poate, | Ottilia Ardeleanu [06.May.13 00:42] |
| Dorin, uneori pare că totul e de când lumea. și totuși, lumea asta nu este nimic fără noi... pe acolo, prin locurile esențiale. mulțumesc pentru implicare. | |
| = Doar un semn | Alexandra Crinu [25.May.13 16:24] |
| De fapt inceputul se incadreaza la categoria "smart move"-debuteaza lent si parca odata ce continui sa citesc imi doresc sa imi fuga ochii mai rapid peste pasajele atat de transante despre vesnica natura umana dar sunt prinsa in aceiasi cadenta si trebuie sa ma conformez, sa diger. La prima citire m-a disecat textul pe mine, nu eu pe el. Mai trec. | |
| = Alexandra, | Ottilia Ardeleanu [08.Sep.13 21:46] |
| abia acum am dat peste comentariul tău; îți mulțumesc mult pentru lectură și semn. | |