| = Daca mi se permite... | Stefan Michailovich [03.Jun.13 21:59] |
| Mi-a placut mult. Si ca dovada, m-am jucat un pic, cu ingaduinta autoarei si a editorilor :). Tu - tinerică și sașie, Eu - moș fără un dinte-n gură... Ne încurcăm în prozodie, Precum aracii în cultură... Au dat lăcuste-n papușoi - Și din bărbatul ca un munte, Tot numărând din doi în doi, Rămas-au numai... puncte... puncte... Am pus răzoarele cu praz Crezând că-s brazde literare, Dar, ca să-mi facă în necaz, Crescut-au buruieni amare. Și au trecut fără să știu Ani patruzeci din astă lume, Ce să mai cred, absurd, diliu, C-ai să rimezi cu „vei rămâne”? Am scris pe vremuri antiteze În elegii, doar ca sa fie - Și am rămas, în paranteze, Să scriu o tragi-comedie... Căci dintr-un ritm frust, estival, Se văd „protezele”-n ruine, Ce te-as mușca, gramatical... Dar mi-e... c-ar fi cam rau... de bine. Cu simpatie, Sab | |