| + însoțitorul de cămile | Ioan-Mircea Popovici [21.Sep.13 12:16] |
| Când am fost în Cairo, la Piramide, însoțitorul de cămile mi-a propus să trecem pe la ruinele templului lui Atum. Tocmai de aceea, mă bucură poemul de acum: “Din adâncul unei ape, în mijlocul orașului Heliopolis, a ieșit un munte. În vârful muntelui ceva orbitor, strălucitor, ne cuprinsese. ” Apleacă-ți capul, copilă! Am aplecat. Țineam ochii strânși și totuși pătrundea prin piele acea strălucire. ” Este soarele? ” Este Atum, zeul soarelui. Din Ogdoad. El este creatorul lumii. Lui să te închini pentru iertare. ” Cum am greșit eu oare în fața lui Atum? Acum îl văd pentru întâia oară. ” Nu te opune forței universului. Nu trezi șarpele de sub pământ. O pasăre s-a oprit din zbor pe umărul călugărului. Zbaterea aripilor, înainte de a se opri, a adus un miros de tămâie. ” Eneada, deschide ochii. Privește pasărea în ochi și spune numele iubirii ce o porți. Pasărea avea ochii mei. În lacrimile ei îmi vedeam chipul. Deodată vocea și chipul iubitului au prins contur în fața mea.” | |
| = călugărul din minte | Dorina Șișu [21.Sep.13 12:50] |
| De foarte multă vreme unele imagini mă chinuiau. Nu am fost în Egipt, dar gândurile veneau de acolo. Vedeam cuvinte și mâna unui bătrân. Aseară m-am hotărât să scriu. Nu știam ce. |trebuia să pun capăt acelor cuvinte pe care le vedeam. Totul a decurs de la sine. Am început textul și o forță a continuat până la final. Vă mulțumesc pentru semn! Toate cele bune! | |