| = ultima dorință... | Teodor Dume [25.Sep.13 18:12] |
| un text sensibil cu o tentă ușor de sesizat și privit din unghiul meu de vedere observ traiectoria a două planuri. autorul, având în vedere titlul, s-a limitat doar la partea cea mai sensibilă ca element din interior aprecieri! | |
| = Roxana, | Ottilia Ardeleanu [25.Sep.13 18:38] |
| "și toate cuvintele se îmbracă în acuarelă."- iată că amintirea tatălui te îmbracă, ea nu se șterge, dimpotrivă, capătă culoare, semn că el este mai viu ca oricând și atât de aproape de tine. numai bine! | |
| = re Teodor, Ottilia | Mihaela Roxana Boboc [25.Sep.13 18:52] |
| Teodor, cu bucurie te regăsesc în pagina mea. E un text cu un subiect sensibil. Mulțumesc. Ottilia, frumos ai spus, tatăl meu trăiește în/prin mine. Mulțumesc. | |
| + în sângele meu... | Teodor Dume [14.Jun.14 16:59] |
| revin pe acest text pentru că dorința de a parcurge drumul înspre anotimpurile altor vieți și de a le păstra apoi ca pe o comoară este partea acea de suflet din care privim înspre oameni atât timp cât se află printre noi, și nu numai. aici observ acea dorință legitimă care vine ca o promisiune a unei iubiri și nu una oarecare. promisiunea ta, mihaela, sunt sigur că se va împlini într-un anotimp, pentru că în inima ta e multă căldură. luminez drumul înspre acel anotimp | |
| = re Teodor | Mihaela Roxana Boboc [14.Jun.14 17:09] |
| Teodor, mi-ai luminat drumul înspre un moment deloc facil, dar care mi-a condus traiectoria ultimilor 5 ani. Mulțumesc pentru votul de încredere. | |