| = temător... | Ioan Postolache-Doljești [03.Nov.13 20:45] |
| "Unde? Unde e?! Unde e poezia pe care am scris-o pe marginea sufletului?" biată vietate cosmică beată de lumină și vis, oare nu știi că sufletu-i șarpe ce-și leapădă pielea vechii iubiri când nu-l mai încape? din iubire-n iubire mereu năpârlim, altfel n-am mai fi suflete... supără-te de ce spun dar tulburat am fost de zisele tale... cu umilința eventualei greșeli, Ioan. | |
| = Ioan, | Ottilia Ardeleanu [03.Nov.13 21:11] |
| nicio secundă să nu te temi de ceea ce simți. fără de simțire ce ar fi omul? teama are rostul ei. ca și poezia. mulțumesc pentru popas și pentru trăire. înseamnă că aceste cuvinte sunt vii... | |
| = Care teamă? | oancea sorin [04.Nov.13 13:32] |
| "Mi se întâmplă după un vis în care sunt toate grijile de față. Nu lipsește niciuna. Le număr ca să mai pot adormi. Dar ele sunt deșertice. Am buzele uscate de umblet printre." până aici textul e reușit. Aici se rupe și conflictul dezvoltat rămâne cumva în tensiune. Teama adică anxietatea specific pentru sensul textului, poate fi valorificată la un pic de analiză fară teamă. lumina de staniol alt punct cam greoi. Întreg e un text reflexiv de excepție. | |
| = mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [04.Nov.13 22:01] |
| Sorin, pentru lectură și semnul de apreciere. | |