| + "Piticii, după noi" | Vasile Mihalache [02.Dec.13 22:14] |
| Îmi place stilul povestirii accelerat de propozițiile scurte și urmărirea cu mare fidelitate a succesiunii acțiunilor notate: "Bună dimineața. La Constanța. Pe Aurel Vlaicu, vă rog.Mă așez în față. E prima oară când fac asta. Întotdeauna ocup locul din spate, pe diagonală. Pornim. Eu cu figura mea temătoare, el cu viteză de taximetrist. Ieșim printre străduțe. Gropi, câini visând la cel mai mare os, tomberoane. Atenție denivelări! Trecere de pietoni. O rampă lină. Magazinul chinezesc deschis numai de o săptămână. O terasă pustie la ora asta matinală. Măturătorii stând pe bordură cu țigările aprinse. Spre fier vechi 200 m. Uite și capăt de linie. Lume peste lume. Miroase maritim. Capul podului. Troița. Intersecție. Nu vine nimeni." . Calitatea scrierii, deasemenea, uneori poematică: "În stânga, un matiz culoarea țărmului fierbinte", "Teama, o femeie cu ochi de cenușă, deschide și intră.","Ploaia a făcut un viraj periculos pe lângă liziera pădurii, a trecut în trombă peste câmp, călcând tot ce era verde cu roțile miilor de picături, a culcat la pământ o sperietoare, a înfipt câteva fulgere ici-colea din viteză și, ca și când nu ar fi fost de ajuns, a dispărut într-un curcubeu care ștergea de zor fereastra azurului." umorul mucalit -"Are chipul unui tânăr. Nu mai mult de douășpatru-douășcinci. Nu numai puștan, dar și cu pitici pe creier. Rânjetul lui este diavolesc. Taximetristul gonește. Piticii, după noi." | |
| = vă mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [03.Dec.13 19:24] |
| domnule Vasile Mihalache, pentru observațiile fine asupra textului. recunoscătoare pentru trecerea și semnul de lectură luminos! | |