| + "singurul loc în care mă refugiez e"... | Tănase Carmen [01.Jan.14 21:57] |
| Aici am găsit versuri:"mai a-l-t-f-e-l" ceea ce nu mă împiedică să le admir claritatea:"iată cum vin secerători să culeagă fiecare fir al neliniștii tale, cum se bucură ei de soarele care cade vertical peste umerii tăi care nu așteaptă decât podul palmei mele atât de alb, de catifelat, de tainic, mângăierile mele au ceva atât de intim că numai tu poți percepe"...versuri care fac să intre în vibrație coarda sufletului. Ideile originale au relevanță încat efectul lor final asigură premisa existențială a poemului:"ce te tulbură, suflete, ce te lasă gol și cum te trezești tu visând spre apus, atâta dragoste poate încăpea într-un ibric, aici fierbe dragostea ta, are zaț, cu ea îți primenești o nouă zi, îți alungi visele, cu ea reușești să te strecori în aceasta realitate cu gheare și zimți" | |