| + ce tandră ecografie | Zavalic Antonia-Luiza [10.Jan.14 19:20] |
| Atmosfera apăsătoare a unei instituții totale; "la Psihiatrie dimineața începe cu dezlegatul mîinilor", unde pacientul este liber de la sufletul său în jos, unde nu amorțește, fiindcă toate legăturile sunt des-făcute. Textul mi se pare tulburător de real. "la ora mesei întreg spitalul miroase a măruntaie îți vine să crezi că femeile s-au adunat să curețe mațe de porc pentru chișcă pe hol umbra unui chirurg cu halat de unică folosință discută cu umbra unei soții de unică neputință" Autorul are rolul unui observator care participă la evenimentele care se derulează în timp real, care ia pulsul spitalului chiar numai să constate decesul. "(într-o parte a lumii știi că se moare atunci cînd se pune oglinda la gură iar aburul respirației devine scoarța unui copac pe care necunoscuți și-au scrijelit numele în altă parte a lumii știi că trăiești cînd pe trupul tău prăfuit un înger analfabet scrie cu degetul spalămă" Mi se pare un text foarte bine construit, cu tentă socială, foarte apropiat de tema sociologicului E. Goffman (în celebra lucrare "Aziluri"). Iată o analiză profundă asupra vieții pacientului între ziduri albe, halate albe (moarte albă?) un alt fel, o altceva, care mi-a atras atenția din prima la fel ca și "viața de dincolo de fortral 1". Pentru ambele merită din partea mea, nu o stea ci o constelație. Cu plăcerea lecturii. | |
| = antonia | emilian valeriu pal [11.Jan.14 08:41] |
| Toata aceasta realitate exista, doar ca e filtrata printr-un alambic interior mai complicat. Multumesc de lectura si semn. | |