| = peste tot... | Ottilia Ardeleanu [13.Jan.14 23:10] |
| numai adevăr dar cât din el este cristal? se moare mai repede din indiferență, cred, pentru că pentru ea nu prea există remediu. și despre ce echilibru vorbești tu, aici? și despre ce uși deschise? bine, totuși, că scrisoarea e... întredeschisă... da, ai spus în felul tău despre adevăr. mă alătur cu adevărul meu. | |
| = adevăr, adică | silviu dachin [14.Jan.14 11:16] |
| mă gândeam la fărâma de adevăr, luată separat și transformată în minciună. fiindcă și puritatea cristalului se calculeaza în funcție de unghi... nu vorbeam despre echilibru. vorbeam despre cei care cred că stăpânesc echilibrul. tocmai ai ciobit cristalu':) uși deschise. nimeni nu te invită la mai bine, deși unii au cu mult mai bine decât au nevoie. nimic metafizic în povestea asta și iar mulțam! | |
| = * | Bodea Diana Mihaela [14.Jan.14 12:47] |
| Eu sunt un fan declarat al adresarilor de genul "domnilor...", astfel ca am fost placut surprinsa de text si doar din acest vers. De asemenea si versurile : "un mare tip într-un morman de plictiseală ingenioși cum sunteți ați dezactivat până și frica supremă", "pentru a mușca grijulii din piersicile voastre zemoase niciun concurs nicio ușă deschisă". Relativ la constructia unor versui - lovesc prin indiferenta, atrag prin inocenta stramba. Cumva din asta reiese ca pana la urma tot cel indiferent si insesibil ridica sabia, iar inocenta, fie ea stramba sau oblica sau dreapta, atrage. Mi-ar fi placut si ideea de indiferenta stramba, inocenta e stram,ba dintr-un anumit punct de vedere oricum, daca ne gandim ca presupune nestiinta. "Radacinile sanatoase" ale florilor din final imi par sa echilibreze totusi tonul de ansamblu al poeziei si e chiar frumos. | |
| = multam! | silviu dachin [16.Jan.14 17:03] |
| multam de stea! referitor la comentariu, inocenta stramba se datoreaza, in mare masura, tot indiferentei. presupune nestiinta, presupune ignoranta... clar ca sunt aici mai multe nuante. da, era nevoie de echilibru. nu poti darama lumea, fara sa ramana ceva in urma. nici macar in poezie nu poti face asta:) | |