| + Trei semne (care să-ți semene) | Ioan-Mircea Popovici [30.Mar.14 08:27] |
Stau între semne pitit Semnul 1 “Îți crește poezia ca un cucui roșu în frunte Pe care îl acoperi cu șapca găurită Să se vadă doar forma Și înveți că prințul Siddartha era totuși prinț În timp ce tu ești doar cerșetor “ Semnul 2 “O fată cu unghii date cu sclipici Și ruj pe buze îmi cere azi un leu De unde zic eu aveți domnișoară bani pentru farduri Uitați-vă la unghiile mele negre de-o săptămână” Semnul 3 “atât mai știu acum că floarea de cireș se scutură fără să îi orbească de iubire pe toți înger îngerașul meu” chitul din mare sare spre soare rasare imi ridic pălăria și zic e dimineața Scărarului iară coboară și-ai să găsești | |
| = d-le Popovici | Cristina-Monica Moldoveanu [30.Mar.14 11:38] |
| Vă mulțumesc pentru generoasa aprecierea modestului meu text personal. Cu reverență în fața dvs. | |
| + copil | Carmen Macelaru [30.Mar.14 11:49] |
| Simt poemul ca o expansiune, o trecere în revistă a unor amintiri din copilărie și nu numai, simt o etalare cu brațele deschise a iubirii de oameni și brusc finalul, acel înger îngerașul meu, rupe tot și închide ermetic iar copilul, de fapt copilul de acum, nu de atunci, finalul trage carapacea, înapoi la copilul de altădată. Stea. | |
| = invocație | Cristina-Monica Moldoveanu [30.Mar.14 11:56] |
| Carmen, copilul din mine se bucură că ai înțeles mesajul poeziei mele. Este o poezie cum aș zice eu "naturală", din fagurii rămași în inima mea. Mulțumesc. | |
| + Floarea de cireș | marin badea [30.Mar.14 13:55] |
| Suntem sau nu suntem suma propriilor noastre acumulări?! Puțin îmi pasă. Importantă este sinceritatea ca mesaj, sinceritatea ca formă de vindecare și, în cele din urmă, de iertare, de iertare uniformă și ludică. Înger îngerașul meu... Până la urmă, îngerii nu sunt altceva decât flori de cireș... E un poem cât o întreagă amărăciune... | |
| = efemer | Cristina-Monica Moldoveanu [30.Mar.14 14:11] |
| Eu cred că nu suntem o sinteză a trecutului, domnule Badea. Genul meu de existențialism îmi refuză această paradigmă, cred că existăm pentru a ne recrea în permanență. Sunt de acord cu ideea dvs. despre îngeri și vă mulțumesc pentru cuvintele alese. | |