| + De țeava de gaz | marin badea [18.Apr.14 09:01] |
| Nu știu unde anume trebuie punctat prima data: la acel Ionică, acel anonim, omniprezent, cu destinul deja bătut în cuie, dar pe care el, fatalitate, nu și-l cunoaște, la acel Ionică peste care viața va trece luându-l în derâdere; în cadrul unde Mihai, pe care-l bănuiesc de tendințe sinucigașe, deși oprește motorul autoturismului, oprește tot și se cufundă în întuneric - sentimentul barierei, al locului în care viața îți spune un mare NU în față, deși, din reflex, din neliniște, ceilalți îți cer: înainte, înainte!; la acea stea (căreia aș fi vrut să-i dai numele, să-i dai o identitate precisă), care nu e altceva decât o conștiință rece, care contabilizează emoții, stări, sentimente; copil cu vioară, mamă în oglindă, dimineața, peste toate așternându-se frica; și da, tot timpul ăsta nenorocit, în care, în sfârșit, ne luăm inima-n dinți cât să trecem dincolo de NU, de barieră, că doar n-o să rămânem în tot acest timp Ionică cel de început, așteptând să vină vremea cât să i se amputeze un deget, care nu e totuna cu a-ți amputa sufletul. Șobolani, șobolani... aș fi vrut să-i văd agățați de țeava de gaz... | |
| = . | ștefan ciobanu [18.Apr.14 12:25] |
| lumea este un caleidoscop, ceea ce am facut eu aici este un joc, sper ca imi este permis de catre viata. sobolani pe teava de gaz ar fi agravat situatia, de aceea i-am lasat in smocuri, si nu am mers dupa ei pana in hala mare, printre dulapurile uleioase. multumesc pentru citire si semn | |
| = shooting star | Cristina-Monica Moldoveanu [18.Apr.14 19:50] |
| eu totuși prefer penultima strofă, mai feminină decât restul. Vreau să adaug că, în ce privește gazele, în sensurile de bio-gaz sau gaze de aragaz, nu e glumit. Ai un typo în penultima strofă "plouă". Apreciez cu bucuria lecturii acest poem, unde, trebuie să recunosc, am găsit printre rânduri în strofa 5 și fatul că nu putem doborî stelele, că nu putem trage cu praștia în ele. Eu aș înlocui totuși siriană cu altceva mai aproape de epoca romană la care te referi, dacă nu e typo și poate ai scris romană în loc de română. Sau aș înlocui romană cu ceva mai aproape de constelația aceea. Eu am căutat, dar nu am găsit, poate nu e posibilă o altă variantă mai bună.Fiindcă totuși Sirius e cea mai strălucitoare stea, după soare, și ea nu este ultima stea din osia carului mare. Sper că ierți dacă am semnalat aceste typo. Nu sunt egoistă, dar poate nu am înțeles întrutotul ce voiai să spui. | |
| = revin | Cristina-Monica Moldoveanu [18.Apr.14 20:14] |
| Revin pentru a preciza că, cu cât înțeleg acest text mai mult, cu atât mă gândesc că poate am greșit ceva în primul meu comentariu. Cred că e o poezie frumoasă. Ceva tot rămâne mereu pe loc. Dar, luptele între forțe prea inegale, cu distanțe de ani lumină între ele, sunt zadarnice. Vorba lui Arhimede, dați-mi un loc pe care să stau și voi mișca Pământul. Vechiul principiu al pîrghiei. | |
| = asiria | Cristina-Monica Moldoveanu [18.Apr.14 21:04] |
| Abia acum am înțeles :) Mi-am dat seama că era vorba în poezia ta de Asiria, civilizație și ea veche. Dar termenii sirian și asirian se pot schimba uneori între ei, ca sens. Multe mii de scuze pentru că am intervenit prea mult și fără să gândesc mai mult asupra poeziei. Voi face o pauză la comentarii pe agonia :) | |