| = Părere | George Pașa [10.May.14 20:56] |
| Îmi place mesajul, dar, din păcate, forma pe care ați ales-o este prea prozaică petru o "scară Mihai Eminescu". Știu că aveți un stil predominant narativ, însă aici parcă lipsește ceva pentru a fi poezia pe care am mai citit-o în pagina dumneavoastră. Știu că vorbesc în van și părerile, până la urmă, contează prea puțin. Important este să vă urmați steaua de poet, indiferent de conjuncturi. | |
| + ! | marin badea [12.May.14 08:10] |
| Acest poem trebuie reconsiderat, chiar dacă stilul autorului nu e atât de atractiv, atât în plan liric, cât și al structurii. E un poem care respiră și cred că nici nu putea fi scris altfel, avea nevoie de tot spațiul pentru ca ideile centrale să devină extrem de pregnante: atracția gravitațională a morții, daimonul meu îmi poartă de grijă ca un bunic adevărat, viața ... având savoarea epopeică a banalității etc. culminând cu fiecare plod semăna cu che guevara-copil și căra o scară. Nu mă atrage stilul, dar îmi place mesajul. | |
| = "Să nu-ți faci prăvălie cu scară" | Vasile Munteanu [12.May.14 08:57] |
în mare, împărtășesc opinia antecomentatorilor; în plus, mi-aș permite să spun că într-o decadă "amețită" (inflație de pseudoautori, lipsă de valori autentice șamd), luciditatea e o formă de beție; cum și nostalgia de altfel; de aceea, probabil, autorul se lasă dominat de "tărie" și este mai puțin preocupat de ambalaj, în prea puține locuri (aș spune că deloc) unul artistic; de unde și imaginea aceasta de laborator de biologie a cuvântării, de la catedra căruia autorul, ca un veritabil profesor, ne explică natura umană exemplificând nevăzutul cu ajutorul unui schelet, singurul material "autentic" aflat la îndemână pentru o astfel de temă; inevitabil, rezultatul este plasarea spirtului în realitatea imediată, poezia pierzându-și aura sa de inefabil, de invocare, de transfigurare. prin urmare, nu știu cine, ce și dacă; personal apreciez travaliul autorului de a urca și a coborî această scară nefiresc de înaltă a prăvăliei poetice cu riscul de nu a nu mai găsi cititorul dispus să îl aștepte; cu alte cuvinte, cu riscul niciunui câștig. | |
| = Bun | marin badea [12.May.14 09:49] |
| Fără discuție că există, aici, poeme "tari", scrise cu ajutorul... beției lirice, care au fost evidențiate de cele mai multe ori nemeritat. Mă gândesc că unii nu pot avea starea lirică decât după ce se adâncesc în starea euforică. Dată, evident, de tării. Eu mă bucur că am putut evidenția, fie și într-o formă simplă, un poem bun. | |
| = d-le Badea | Vasile Munteanu [12.May.14 10:14] |
deoarece ați simțit nevoia unei precizări, să înțeleg că e ceva în comentariul meu care, fără intenție, a determinat aceasta? dacă da, îmi cer scuze anticipat. sincer, niciodată nu am comentat opțiunea cuiva de a înstela sau nu un text; desigur, exceptând acele situații pur administrative, când au fost înstelate texte fără a justifica (așa cum prevede Regulamentul) în câteva cuvinte alegerea făcută - ceea ce nu este și nu îmi amintesc să fi fost vreodată cazul dv. în altă ordine a ideilor, nici ce anume întreține arderea creațională a unuia sau altuia dintre autori nu m-a interesat niciodată; singurul lucru care mă interesează întotdeauna atunci când comentez este textul; prin urmare (cu uimirea aferentă), "tăria" din comentariul meu se referea la conținutul textului (în opoziție cu forma), aspecte despre care - cel puțin așa cum interpretez eu - am avut o părere unanimă; nicidecum "tăria" nu făcea vorbire despre cine, ce și dacă a consumat ceva înainte de a scrie și/sau citi. dacă mai sunt nelămuriri, vă stau la dispoziție. | |