| = închid ochii precum un miez de pâine | Veronica Pavel Lerner [15.May.14 14:50] |
| Tandretze, sensibilitate si muzicalitate. Curge frumos. Uneori mi s-au parut un "deja-vu" in cateva dintre imagini. | |
| = inchid ochii si tac | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Un dureros sentiment de ...impacare? sau.. resemnare? intregeste un poem altfel luminos sub tipetele albatrosilor obositi.Oboseala de a astepta la malul marii? Cu prietenie si stima Victor | |
| + precum un miez de pâine... | Teodor Dume [15.May.14 18:56] |
| am recitit întreg ciclul de poeme pe care autorul ni le-a dăruit în tăcere și iată-mă hrănindu-mă din acest frumos al cuvântului. pentru întreg ciclul și pentru stilul bine reliefat luminez calea și altora pentru a se închina în templul cuvântului. "închid ochii precum un miez de pâine destul de umed închid ochii și tac..." da, stea cu sinceritate, | |
| + Djamal Mahmoud- quo vadis ? | Nache Mamier Angela [16.May.14 10:20] |
| excelentul poet Djamal Mahmoud exploateaza toate resursele cuvintelor pentru ca fiecare cuvânt cântareste (pâna la extrem,sensurile încarcate de "telegramele" unor gânduri sub tensiune ,sectionate brutal de o atmosfera tragica.Un lirism sobru,o simfonie intima care anima clapele dragostei,mortii,destinului,singuratatii ,angoasei existentiale: "în așteptarea pescărușilor obosiți de atâtea țipăte. sub pliscuri închid ochii precum un miez de pâine destul de umed închid ochii și tac..." | |
| = ** | Djamal Mahmoud [16.May.14 13:05] |
| Vă mulțumesc... | |
| = . | Andu Moldovan [17.May.14 03:48] |
| Djamal, trebuie să corectezi însulă țipăte... normal poemul trebuia să aterizeze la Atelier și zic asta fiind în dezacord cu toată lumea care e în dezacord cu mine... în rest, am citit aici un poem sub nivelul cu care m-ai obișnuit Să ne citim cu bine pe mai departe și fără țipăte | |
| + . | Costin Tanasescu Stefanesti [17.May.14 17:59] |
| Tăcerea din poemul lui Djamal e un țipăt acut al disperării. Insula în așteptarea pescărușilor obosiți e singurătatea. Miezul de pâine umed este plânsul. Sunetele aurii sunt amintirile care colorează sentimentele de nostalgie. Sensibilitatea și originalitatea autorului exprimate în fiecare poem, inclusiv în acesta, întotdeauna m-au stârnit și m-au inspirat. Nu am trecut niciodată indiferent prin scriitura lui Djamal, chiar dacă nu am lăsat semn... Eu cred că dorul, dorința de a fi acasă nu pot fi exprimate mai bine de atât. "Închid ochii" și ce? Și văd totul sunt prezent undeva unde am nevoie. Acest poem este ca un ritual de teleportare virtuală, care invită la telepatie, ceea ce s-a și întâmplat cu mine. Acord o stea cu cea mai mare încredere. Cu prietenie, | |
| = Mulțumiri... | Djamal Mahmoud [18.May.14 21:37] |
| Mulțumesc tuturor colegilor care au trecut pe aici indiferent de viziunea lor despre scris în general și scrisul meu în special. Orice părere chiar cele negătive pot fi folositoare. V. Mă onorează aprecierea dumneavoastră domnule Costin Tanasescu. | |
| = uite | Leonard Ancuta [17.Apr.15 17:31] |
| amintirile se desprind de mine străpungând distanțele dintre spumă și zbor numai cand citesc aceste trei versuri imi dau seama ca iar a fost instelat un text nu pentru valoarea lui adevarata ci pentru ca valoarea celor care l-au instelat coincide cu valoarea textului apreciat. si apoi incerc sa inchid si eu ochii ca un miez de paine (oare ce vrea sa insemne elucubratia asta) si vreau si eu sa tac, dart nu pot, nu pot cand vad poezia cum e maltratata in asemenea hal. | |
| = ... | radu stefanescu [17.Apr.15 22:12] |
| leo, e foarte dificil sa-i spui cuiva "domnule, nu-mi place textul tau" fara sa-l ranesti, fiindca textul lui e creatia lui, si, cu rare exceptii, oamenii isi adora creatiile. degeaba-i spui unei mame ca e superba, daca nu strecori doua vorbe dragute despre pruncul plin de muci din carucior. asta-i viata, astea-s riscurile iesirii in public... in cazul de fata nu ma pronunt, poezia religioasa are probabil canoanele ei, ma depaseste. | |