Comentariile membrilor:

 =  Un text ce trebuie să dea de gândit
nicolae tomescu
[10.Jun.14 18:40]
cercetătorii americani, de la prestigioasele lor universități, ar trebui să-și plece urechea și la înțelepciunea populară câștigată în secole de abservații asupra chestiunii: Mulțumescu-ți ție Doamne, c-am mâncat și iar mie-e foame ; Mâncarea de dimineață lungește viața; Foamea e cel mai bun bucătar, Omul prost mănâncă tot de post, Iapa flămândă își uită de mânz; și moșului îi plac de toate dar să le roadă nu poate și câte și mai câte alte ziceri și proverbe de acest fel.
Cu cât sunt mai multe descoperirile acestor cercetători se înmulțesc, la noi, numărul farmaciilor pe hectarul citadin. Și totoată ar trebui, zic eu, să se înmulțească și numărul unor astfel de texte umoristice de bună calitate, ca cel de mai sus

+ Excelent!
Gârda Petru Ioan
[11.Jun.14 10:48]
Plin de umor textul. Și de înțelepciune, mai ales printre rânduri.
Și totuși, trebuie să îi credem pe cerecetătorii americani: acolo se adună toate marile creiere ale lumii și concluziile diferitelor echipe de cercetători sunt foarte utile omenirii. Singura problemă e că, pe de o parte, se bat cap în cap și pe de altă parte contrazic rezultatele cerecetătorilor americani trecuți între timp ”dincolo”. Dar nu e o problemă, din contradicții rezultă adevărul, nu? Bunăoară, sunt sigur că acum, după atâta muncă de documentare tu știi cum să te alimentezi corect!
Aștept cu interes un eseu despre învățăturile senatorilor și militarilor americani referitoare la alimentarea cu arme. :)

+ Un text pe sufletul meu
Dan Norea
[11.Jun.14 12:27]

De mai bine de 10 ani primesc email-uri despre o alimentație sănătoasă. La început aveam mare încredere în litera scrisă (obișnuință din copilărie) și încercam să respect indicațiile. Până când am constatat că multe se bat cap în cap. Vă dau un singur exemplu, din multele primite.

Cu cât înaintezi în vârstă, ai în organism un procent mai mic de apă în comparație cu copiii. În concluzie, pentru a preveni îmbătrânirea, trebuie să bei minim doi litri de apă în fiecare zi, repartizată astfel: un pahar mare dimineața, câte unul înainte de fiecare masă, unul înainte de culcare. Am întâlnit o altă indicație, în aceeași idee: "Opt pahare de apa pe zi sunt si ele extrem de benefice pentru minte, intrucat creierul este 80% apa si daca nu este hidratat, neuronii nu pot sa functioneze corect.". Până când am primit următorul email: "Pana acum, aproape toti doctorii si expertii in medicina ne-au sfatuit sa bem, in mod constant, cat mai multa apa, cel putin un litru pe zi. Iata ca situatia se schimba, din cauza unui specialist, cercetatoarea scotiana Margaret McCartney. McCartney a scris in publicatia de specialitate British Medical Journal, citata de All Headline News, ca studiile sale arata ca, daca un om bea apa fara sa-i fie sete, pot aparea unele deficiente: puterea de concentrare scade, in loc sa creasca. De asemenea, unele substante chimice care se folosesc in dezinfectarea apei imbuteliate sunt nocive pentru organismul uman."
Cum să n-o cred, când eu constat că puterea mea de concentrare a scăzut, față de acum 20 ani?

Toate aceste indicații contradictorii m-au enervat și m-au amuzat în egală măsură, drept care mă bătea gândul să scriu un text pe tema respectivă. Acum nu mai e cazul, Cornel Rodean l-a scris mai bine decât aș fi făcut-o eu.

Cornel, mulțam pentru pontul cu șoriciul de porc, îmi place la nebunie. O să încerc să-l ud cu vin roșu care, știe toată lumea, conține resveratrol, un antioxidant extraordinar de puternic. Anul viitor, pe vremea asta, voi uimi la festivaluri toată floarea umoriștilor cu podoaba mea capilară. Uite o poză, în avans.




 =  Răspunsuri
Rodean Stefan-Cornel
[11.Jun.14 12:44]
Domnule profesor Tomescu, aveți mare dreptate, mulțumesc pentru lectură și pentru buna receptare.
Nelu Gârda,
1. Mulțumesc pentru aprecieri! Și comentariul tău este plin de umor și de înțelepciune.
2. Referitor la ”munca de documentare” pe care aș fi depus-o eu pentru scrierea acestui text, mă dezamăgești profund! Păi, cum poți să ai despre subsemnatul o părere generală atât de proastă încât să crezi că pe mine chiar m-ar putea interesa atât de mult o asemenea temă? Ca să o studiez prin documentare temeinică?! Îți dau cuvântul meu că articolul l-am scris ”dintr-o suflare”, doar pe baza a ceea ce mi-a rămas în cap în urma ”bombardamentului mediatic” la care am fost și eu supus, dar, e drept - mi-au mai spus și alții - am o memorie foarte bună. La fel de drept este (ai aici un pic de dreptate) că memoria mea nu ar fi reținut chiar atât de bine atâtea amănunte dacă problema nu mă interesa deloc. Dar, ”documentare” este mult prea mult. Precizez, totuși, că toate exemplele date de mine sunt reale (bineînțeles cu excepția ”pastilelor” de la sfârșitul textului, declarat fanteziste și intenționat exagerate tocmai în scop umoristic.
3. Ca de obicei, la urmă e problema cea mai complicată. Referitor la ceea ce mi-ai sugerat pentru viitoarele mele eseuri, despre ”alimentarea cu arme” nu vreau să scriu, pentru că, pe de o parte nu prea mă pricep la astfel de chestiuni, iar pe de alta nu vreau să fiu chemat ca martor pe undeva...; dar, pentru că despre ”cercetătorii americani” era vorba, aș putea scrie, chiar cu umor (de data asta în chestiuni care m-au interesat) despre următoarele:
- cum, în anii 90, în perioada ”pre NATO”, sau ”piefpi” (Parteneriatul Pentru Pace) veneau ei să ne învețe cum să ne restructurăm învățământul superior militar, trimițând în acest sens câte un fel de maistru instructor în fața căruia se ploconeau, frumos aliniați, generalii și coloneii români, comandanți, șefi de catedre, profesori universitari, doctori în științe militare, fără nicio discriminare; bineînțeles, aici exagerez puțin, în scop unoristic, dar cititorii mei (mai inteligenți decât ai lor, vorba unei celebre gazete de umor) vor înțelege asta; deci, aici tema ar fi contribuția lor la reorganizarea învățământului militar românesc;
- o altă temă interesantă ar fi aceea a contribuției lor la perfecționarea conducerii în domeniul apărării, începând cu problema conceptuală fundamentală: să nu mai folosim termenul de ”conducere științifică” (că este comunist) ci pe cel de ”management”; și aici, cum s-a ajuns ca la examenul de admitere la Colegiul de Comandă și de Stat Major (o instituție postuniversitară de mare prestigiu), acolo unde cursanții învățau probleme de strategie militară și de conducere în operație a unor mari unități, la disciplina ”Managementul structurilor militare” (sau cam așa ceva) aveau ca bibliografie un fel de manual americam destinat gradaților și comandanților de plutoane, în care aceștia erau învățați cum să devină ”liderșip” (nu mai spun că respectivul manual era tradus de o ”fătucă” de prin Marele Stat Major, care știa engleză, dar habar nu avea despre limbajul militar specific domeniului) (un pic de exagerare este și aici, dar mai puțină ca la cealaltă temă).
Așa că, Nelu Gârda, mă mai gândesc, mulțumesc pentru idei, deși nu aș vrea ca, scriind aceste texte umoristice, cineva să mă taxeze drept antiamerican, sau anti NATO, sau antiaderare, antiintegrare ș.a.m.d., în condițiile în care, pentru mine sunt ”sfinte” aceste valori.
Hai că deja am scris prea multe și, parcă, îmi tot bruiază cineva conexiunea la internet iar telefonul are un piuit suspect.
Numai bine!
Cornel

 =  Dan Norea
Rodean Stefan-Cornel
[11.Jun.14 13:02]
Dane, comentariul tău mi-a apărut după ce am scris răspunsurile anterioare, așa că îți scriu acum câteva cuvinte (doamna Eugenia mă va scuza că nu aștept să răspund la mai multe, dar peste foarte puțin timp nu voi mai avea internet o perioadă).
Și pentru că am pomenit-o pe doamna E.R., sunt convins că distinsa noastră șefă de pe Agonia, atunci când a trecut rândurile mele la texte recomandate, nu aprecia doar umorul textului în sine, dar era sigură că vor interveni umoriștii adevărați cu comentarii spumoase. Iar comentariul tău (cu poză bineînțeles) se încadrează aici.
Iar afirmația ta că eu am scris un text în proză mai bine decât ai fi putut să-l scrii tu este unul dintre cele mai mari complimente pe care le-am primit în ultima vreme. Și, mai e ceva: ”din cauza” ta am acum succes destul de mare cu niște scrieri (știi tu despre ce este vorba) și s-ar putea, acum, tot din cauza ta (dar și a altora), să mă apuc mai serios de scris proză, că oricum vreau să fac o pauză de scris epigrame.
Sănătate!
Cornel

 =  Cea mai bună și mai bună este apa de izvor dacă la o picătură pui...
Călin Sămărghițan
[16.Oct.14 00:04]
Bine că există cercetătorii americani! Altfel am mânca după capul nostru și cine știe ce mai pățim! Și o întrebare: unde se fac înscrierile pentru experimentul cu bere neagră pe plajă?

 =  Deja se caută contraargumente
Rodean Stefan-Cornel
[19.Oct.14 08:58]
Căline, toți bărbații de până acum m-au întrebat de experimentul cu șoriciul de porc și cu podoaba capilară, dar înțeleg de ce pe tine nu te interesează acesta (înțeleg, la fel ca mine, toți cei care te cunosc și știu ce păr și ce barbă ai).
Referitor la experimentul cu berea neagră și cu bronzatul, deja am aflat, ”pe surse” că alți ”cercetători americani” de la o universitate concurentă vor să demonstreze contrariul, cum că nici vorbă de bronzat dacă bei bere neagră (sau altfel de bere). Adică, dacă bei bere, în loc să stai la bronzat, stai mai mult în cabinele toaletelor de pe plajă care, deocamdată, nu permit pătrunderea razelor solare. Am spus ”deocamdată”, deoarece nu se știe ce ne mai rezervă viitorul științei și tehnologiei...
Mulțumesc de trecere și lectură.
Cornel




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !