| = excesiv (din nou) | Vasile Munteanu [05.Feb.15 10:53] |
este vizibil efortul pe care îl depuneți pentru a construi frumos (dpdv estetic), de a potența nu doar imaginea, dar și imaginarul față de alte texte, pe acesta l-ați (mai) limpezit (app de "sineală") de execesul de adjective/izări și de asocieri imposibile chiar și pentru logica poetică; însă apar și aici redundanțe despre care personal cred că puteau lipsi; de exemplu, "amarul" care însoțește "pelinul" (v1) sau "amară sineală" (ultimul vers - de ce ați ingera o astfel de substanță nu întreb, ce consumați e alegerea dv); sau (în chiar v2): "cu dinți albi mușcau" (credeți că puteau mușca, să zicem, cu urechile? că dinții sunt... albi, fie, poate ați vrut să evidențiați că "sorții" aceia sunt sănătoși, nefumători sau mai știu eu cum); sau la nivel de topică: "cerul cu zale senin" (ibidem). în plus, rima imprimă textului altfel sensibil ritm de... hip-hop. concluzia la care ajung inevitabil este: dacă aceste construcții (sus-menționate) ar fi izolate, singulare, ele ar putea fi trecute cu vederea; dar, cel puțin deocamdată, este "maniera" dv de a stiliza; cauză din care, oricât de ofertantă ar fi ideea, eventual starea, le sufocați într-o recuzită și inutilă și inadecvată. | |
| = Absorbit de imaginar. | Angi Cristea [05.Feb.15 11:25] |
| Apreciez interesul dvs pentru textele mele.Nu cred că rostul poetului este să explice inefabilul, deși sunt și critic literar.Poate de aceea intervine,e greutatea semantico-stilistică.Dar de exemplu :,,el zâmbea amar de pelin''(joc stilistic,în loc să zic amar din cauza pelinului).Reduntantul ,,amar'':,,scrise cu amarăƒ sineală'' este de fapt lait-motivul textului.Adjectivul amar sugerează singurătatea, tristețea.Albul este evedentiat pentru că se opune unei lumi sumbre:,,cu dinți albi mușcau'',plus că dinții puțeau fi și galbeni...și nu zâmbeau...mușcau(duritatea unei existențe solitare).Cât privește topica, avem de mult timp dreptul de a o inversa:,,"cerul cu zale senin".Rima este aleatorie...N-aș vrea să ajung la sforțările unor poeți de a scrie în vers clasic,utilizând arhaime.Aceste texte vetuste nu fac din ei poeți.Pot scrie și scriu, deși rar , în vers clasic.Am oarece probleme cu accentul fiind de origine macedoneană.Mulțumesc și aștept comentarii.Până la urmă critică limpezește mintea confuză a opoetului absorbit de imaginar. | |
| = interpretarea interpretării | Vasile Munteanu [05.Feb.15 11:55] |
| aș fi uimit dacă mi-ați spune că ați crezut că observațiile mele țin de faptul că am acordat cuvintelor sensul lor propriu ("semantico-stilistic", pentru a vă cita). evindet că nu am crezut că "zâmbea amar din cauza pelinului" (adică, vezi-doamne, tocmai a dat de dușcă respectiva licoare); dar să alături un adjectiv (amar) unui substantiv (pelin) care îl conține implicit, poate aveți dreptate, o fi "joc stilistic"; pentru mine e pur și simplu eroare stilistică. sau spuneți: "scrise cu amarăƒ sineală'' este de fapt lait-motivul textului. Adjectivul amar sugerează singurătatea, tristețea." credeți că întâmplător m-am oprit asupra celor două exemple? obiecția nu se referea la faptul că este inspirat să folosiți "sineală" sau nu, ca autor, alegerea vă aparține; dar de ce îi atribuți un adjectiv imposbil de imaginat altfel decât empiric? de unde știți că sineala e amară, consumați așa ceva? șamd. în concluzie: chiar dacă nu sunt critic (nici nu aspir la o astfel de... caracterizare) nu eu sunt acela care trebuie să revadă textul din punct de vedere semantico-stilistic. nu în ultimul rând, da, sunt texte sub care nu voi comenta probabil niciodată; scriitura dumneavoastră mi-a stârnit într-o oarecare măsură curiozitate; dar v-aș minți dacă aș afirma că la nivelul realizării; pur și simplu ca potențial și cultural-informațional. toate cele bune vă doresc. | |
| = Amarul existențial | Angi Cristea [05.Feb.15 12:26] |
| Și eu mulțumesc pentru interes, orice text este revizuibil, de aceea și postăm pentru a vedea reacția lectorilor profani sau avizați.Atâta timp cât textul este despre amarul existențial totul se contaminează.Este punctul meu de vedere.Am spus ,,zâmbea amar''.Am voie să cred că zâmbetul poate fi amar din cauza unui metaforic pelin al vieții.Da, am potențial și aspir să acced la rangul de poet deplin, dar în timp.Extrem de onorată de intervenția dvs. | |