Comentariile membrilor:

 =  Ce mai pot spune
Valentin Irimia
[07.Mar.15 21:31]
decat ca sunt extrem de impresionat. Ai desfasurat o forta imensa de patrundere si analiza ta este atat de fidela incat m-am recunoscut si m-am descoperit in fiecare pasaj asternut de tine. Ba unele au reusit chiar sa ma faca sa imi dezleg diferite nedeterminari si intrebari personale vizavi de scrisurile mele. Lucru pentru care iti multumesc si iti raman profund recunoscator. Iti multumesc de asemenea si pentru munca laborioasa de a diseca fiecare text si fiecare sens desi recunosti si tu (si chiar si eu) ca sunt oarecum ermetice si nu prea simplu de deslusit. Dar tu ai reusit cu prisosinta si ai dat chip simtirilor si trairilor mele. Multumesc inca o data Ottilia!

+ Excelentă
Liviu-Ioan Muresan
[08.Mar.15 16:39]
recenzia. Se vede munca, aplecare pe text și interpretarea personală. Citatele, bine alese, atrag spre lectură. Cred că acesta e rostul unei recenzii.

+ Felicitări!
Tănase Carmen
[08.Mar.15 17:48]
Ottilia, felicitări pentru adevărata arheologie a versurilor născute din imagini pe care sufletul autorului le-a pus la păstrare în acest volum!
Am mai citit recenzii de-ale tale la fel de laborioase, muncite :)

Cântărind cartea, nu din prisma numărului de poeme cât a maturității lor expresive, am savurat bucuria lecturii.
Întorc metaforele, sintagmele pe toate fețele și descopăr incursiuni în tăcerea autorului,formule stilistice originale, trăiri interioare menite să anuleze timpul și spațiul.

Valentin, felicitări și la cât mai multe astfel de realizări care atestă un căutător al conceptelor, sensurilor, într-o lume în care „virtutea deghizată e-n trufie/ iar nașterea cu moartea se confundă”

 =  în primul rând,
Ottilia Ardeleanu
[08.Mar.15 22:17]
mulțumesc nespus pentru recomandare. mă onorează de fiecare dată!

Valentin, am încercat să deslușesc nedeslușitul. că am reușit, doar autorul confirmă. fără muncă nimic nu poate avea valoare!

Liviu, într-adevăr, cel care elaborează recenzii are amprenta personală asupra lucrărilor studiate. de aceea și rostul lui! mulțumesc mult.

Carmen, nimic în viața mea fără muncă. nici nu concep altfel. sigur, nu aș putea face lucrul ăsta oricum, oricând...
mulțumesc mult.

 =  Felicitări!
Rodica Lupu
[09.Mar.15 02:02]
Felicitări Ottilia! Cine nu a mai citit recenzii scrise de tine, ar trebui s-o citească pe aceasta. Cu siguranță va fi edificat asupra, lucrului bine făcut.
Versul lui Valentin Irimia, nu este unul facil! Deși ”Nedeslușitul” stă ascuns în spatele ochiului văzător, tu l-ai deslușit și condus spre identificarea fiecărei trăiri, pe care autorul a voit să o expună.

Adresez deasemenea felicitări autorului. Am crezut în talentul și capacitatea lui de a pătrunde și analiza aspectele vieții! Detalierea propriei viziuni, fascinează prin unicitate dar și complexitate, în același timp! Modul cum a făcut-o, sunt convinsă că, acum și peste mulți ani, va fi cât se poate de apreciat!

 =  mulțumesc foarte
Ottilia Ardeleanu
[09.Mar.15 15:29]
mult, Rodica Lupu.
Odată intrat(ă) în (uni)versul creației este aproape imposibil să nu ții pasul, altfel te trezești cine știe, poate pe fața neagră a lunii :).

 =  ...pe spirala ”nedeslușitului” din noi.....redesoperirea mister
Maria Elena Chindea
[11.Mar.15 06:08]
La fel de copleșitoare ca și poezia lui Valentin este și analiza făcută poeziei lui, nu numai sub raport tehnic ci și a palpărilor emoționale, a privirii din culisele spectacolului magic numit trăirea alegorică de pe poziția creatorului și a creatului concomitent!
Încă de când am citit primele poezii ale lui Valentin Irimia (acum niște ani) m-a frapat stilul original de scanare metaforică a lumii! Dincolo de maturitatea și grija așezării în cofrajul cuvintelor a interogărilor lui, tehnica folosită, de suprapunere și justapunere a imaginilor, m-a dus cu gândul la tehnica picturală a lui O. Ocampo! Imaginile microscopice (șlefuite minuțios) compun o imagine de ansamblu pe care o poți mai degrabă intui decât să-i trasezi clar conturul! Și cu toate astea e copleșitoare prin vibrația ei puternică! La o primă analiză ai putea concluziona că poezia lui V. Irimia e o poezie a tenebrelor. Dar te-ai înșela fundamental. Așa cum Tăcerea este matricea Sunetelor și Întunericul este matricea magică a Luminii! Comparația tablourilor poematice ale poetului cu tablourile lui Rembrandt mi se pare foarte sugestivă! Deși penelul lui surprinde foarte bine umbrele, ele au o lumină interioară și o căldură copleșitoare ce nu sunt vizibile la o atingere superficială! În poezia lui V. Irimia trebuie să te scufunzi ca într-o mare, nu ți se va ”desluși” ușor, pentru că poezia lui e vie, într-o continuă prefacere, dorul de atingere a esențelor e mistuitor… ”Chemarea nedeslușitului” este oglindirea în abisul interior, acolo unde te poți lăsa îmbrățișat fără spaime de uterul creației, umbrele nefăcând decât să potențeze lumina primordială care pulsează în noi… Nu-mi rămâne decât să mulțumesc atât poetului cât și celei care ne-a dat o posibilă ”traducere” a viziunilor și explorărilor lui în ceea ce numim ”misterul vieții”!

 =  Maria,
Ottilia Ardeleanu
[11.Mar.15 16:20]
mulțumesc pentru semn. ai făcut chiar tu, aici, o referire plauzibilă la poezia lui Valentin Irimia.

+ Felicitări!
Vali Slavu
[22.Mar.15 10:56]
Deși văzusem postarea, abia azi mi-am făcut timp să citesc recenzia, în liniște. Valentin Irimia este un poet pe care eu îl apreciez și pe care l-am remarcat încă de la începuturile sale pe acest site. Cartea sa merita o astfel de recenzie. Cine altcineva, decât Ottilia, ar putea pune atâta suflet pentru a împărtăși impresiile de lectură? Mă bucur că am această carte, cu autograf.
Vă felicit pe amândoi!

 =  îți mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
[22.Mar.15 19:32]
dragă Vali, îmi amintesc și eu de începuturile acestui poet, aici. de pe atunci versul său avea un mesaj distinct.
am dat amprentă personală "nedeslușitului" poate și pentru că devine mai simplu să analizezi ceva ce urmărești de un timp.

bucuroasă de semnul tău.






Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !