| = Unii orientati inspre rasarit, altii inspre asfintit | razvan rachieriu [19.Mar.15 10:10] |
| În poezia ta se simte o tristețe adâncă ca un ocean format din toate lacrimile omenirii, că nu ai dus până la capăt ceea ce se cuvenea făcut, căci acum e prea târziu, nefiindul l-a primit în brațele sale pe cel iubit, însă amintirile despre el stau veșnic, neșterse de aluviunile timpului ce adună meticulos zile, luni, ani. Unii stau cu mintea și privirea deschise înspre răsărit, aceștia se joacă cu optimismul, când viața este prea serioasă, fiind discipolii îngerilor și sfinților, alții își orientează privirea și viziunile înspre asfințit, fiind discipolii nefiindului, care își așează influențele în ființele funerare și sepulcrale. | |
| = totuna | Cristina-Monica Moldoveanu [19.Mar.15 14:16] |
| mulțumesc pentru comentariu. Poate că nu am reușit eu să exprim exact ceea ce doream. Dacă citești prima strofă vei vedea că e cam totuna de care parte a aleii ești. Este poezie despre golul de semnificație sau valori, pe care doar iubirea îl poate umple. | |
| = Răzvan, | Cristina-Monica Moldoveanu [19.Mar.15 15:28] |
| mulțumesc încă o dată. Am schimbat ca să elimin confuzia. | |