| = "nopțile urlă de la sine"- | Ottilia Ardeleanu [18.Apr.15 12:32] |
| ce poate spune mai bine și mai mult decât cuvintele astea! o singurătate, un gând, un loc - iată cele trei elemente care se joacă de-a v-ați ascunselea cu emoția autoarei. sensibil. revin cu plăcere în această pagină. | |
| = Omul de bine | Nicolae Diaconescu [18.Apr.15 19:45] |
| La cât de mult ai scris am fost curios să citesc și cronologic din creațiile tale. Am început (după textul de mai sus și 18, 17, 16, 15, etc.) cu 2003, 2004 și tot așa. Dulcegării la tot pasul, adolescentine, referitor la un iubit ideal, "mi te-am închipuit totdeauna pe tine ca fiind omul meu, omul de bine". Mai târziu ai făcut un salt la fapte mai grave, "visam un război în care născându-ne morți, Dumnezeu ne arunca liberi" sau "un pește opac îmi tot spunea ceva dar nu înțelegeam...probabil cânta" sau "apoi am învățat liniștea singurătatea taie felii subțiri din iluzia împlinirii". În textul de mai sus ai revenit la preocuparea inițială "umbra aceasta a mea m-a avortat azi și m-a lăsat la poarta ta". Dulcegăriile, chiar dacă plăcute la început, devin grețoase prin exces. | |
| = i. | ioana negoescu [19.Apr.15 07:54] |
| Ottilia, mă bucur ca ești aici. Mulțumesc mult. Domunule Diaconescu, nu înțeleg de ce v-ați obosit să mai citiți, dacă nu vă este pe plac. Aveți noroc, vă pot prescrie un antiemetic destul de eficient, oricând doriți. Dar ar fi preferabil să nu repetați experiența. Eu așa fac. Am încercat să vă citesc un text în proză. Nu insist. Avem cu toții alte opțiuni. Vă mulțumesc pentru străduință. | |