| + "clopotele sună sparte a spaimă și a frică de moarte" | Veronica Pavel Lerner [04.May.15 18:54] |
| Poem rascolitor. Poetul transfoprma suferinta lui (fizica) in imagini si metafore. "prin vine îmi curg mărfare și aprozi și sulf și floarea albastră în ochi se întâmplă necuprinsul și timpul meu cel neîntâmplat" Poezia ma transporta si chiar loveste cu o deosebita forta de transmitere: "ninge cu îngeri beți și lacrimi și cuci bătrâni și șchiopi fără aripi Dumnezeul Iubirii rătăcit printre stele și curg lumânări peste lumânări peste duzii în floare" Carcaterul vizual e marcant pe tot parcursul, iar finalul, remarcabil. Stea. | |
| = re Veronica, | petre ioan cretu [04.May.15 23:04] |
| iti multumesc mult pentru trecere si semn, nu stiu cum, parca ai infrumusetat versurile mele aspre, pline de durere si chin. Multam | |
| = ... | radu stefanescu [05.May.15 07:26] |
| d-le Cretu, eu unul n-am reusit sa deslusesc un tablou coerent in abracadabra metaforelor dvs; de la "duzii in floarea" (sic) si zeii beti de lumina si de crini, la morile de fier ce nasc ninsori si anotimpul ce ninge (sic), trecand prin arbori cazuti si focuri zodiacale, intr-un haos stilistic bizar, travaliul dvs descriptiv mitraliaza toate starile si fenomenele naturii. sa ma iertati, dar versuri greoaie, simboluri destinate probabil numai apropiatilor, precum "prin vine îmi curg mărfare și aprozi și sulf și floarea albastră" mie nu-mi spun nimic. intre "vântul să adie în șoapte" (cum altfel) pana la "clopotele sună sparte a spaimă și a frică de moarte" (spaima-frica) ma consolez doar cu versul al treilea. | |
| = Domnule R. Stefanescu, | petre ioan cretu [05.May.15 11:59] |
| cred ca aveti dreptate, sigur sunt versuri greoaie, poate prafuite... Am incercat sa privesc din unghiul dumneavoastra si iar v-am dat dreptate. Mai ales dupa ce am privit, ca baiatul destept, ore in sir la balconul vecinei de peste ocean, mi-au falfait zile intregi in cap furouri, tot felul de camasute si alte nimicuri.. Apoi chiar va si inteleg angoasele, mai ales cand am citit despre copilaria domniei voastre, o copilarie grea petrecuta in statia de autobuz, inca de la 16 ani si im inchipui ce ati simtit atunci cand ati scos-o din ea si va dat cu rest la numaratoare. Si chiar va inteleg si atunci cand stelele vi se par acre, acrisoare Multumesc mult pentru ca ati avut rabdarea sa cititi intreg poemul, cum, marturisesc, m-am simtit flatat de faptul ca ati cheltuit ceva timp pentru randurile de fata. | |
| = ... | radu stefanescu [05.May.15 14:15] |
| domnule, faptul ca v-ati simtit flatat citindu-mi comentariul e nimic pe langa regretul pe care-l simt cand imi amintesc ca, probabil din cauza tristei si agitatei mele copilarii, n-am dat curs numeroaselor dvs invitatii dvs pe linkedin si restul. cand un autor de anvergura dvs. ne ofera lecturii poeme atat de rascolitoare, care nu numai ca transporta, dar si lovesc cu o deosebita forta de transmitere, presupun ca orice alt gen de feedback, in afara celui insotit de steluta, ar trebui evaluat ca o tentativa de suicid, si trecut rapid la offtopic. pun astfel doar pe seama nervilor mica dvs. inexactitate gramaticala din "va dat cu rest la numaratoare" si promit ca de azi incolo o sa va admir in tacere. va ofer asadar ultimul cuvant si va urez o zi cat mai buna posibil, s-auzim de bine! | |
| = = | petre ioan cretu [05.May.15 16:52] |
| Aveti dreptate si-mi cer scuze pentru greseala gramaticala impardonabila. Altfel, tot cu rest va v-a da... orice ati zice sau face. | |