| + replay | Oana Hemen [28.May.15 10:49] |
| Îmi place cum crește gradul din întuneric înspre dimineață, cu imagini puternice, lucide, cu o dualitate a resemnării și a revoltei, cu sărutul ca un pumn în stomac și noi câmpuri de străbătut. I-am dat replay de câteva ori. Reușit. Stea. | |
| + Da | Gabriel Nicolae Mihăilă [28.May.15 11:31] |
| Ai câteva pasaje care detensionează acest text, el fiind la bază unul dens. Când e vorba de întuneric, de progresia lui în viață, de cronologia lui, ne putem apropia deopotrivă de direcția constructivă cât și de cea destructivă. Văd aici un punct culminant, un început pe care nu îl realizezi decât la un anumit moment. Cred că asta face diferența între indivizi. Din când în când, acei "ceilalți" ne fac întunericul mai suportabil. Totul pleacă dinauntru. Dacă nu vine de la noi atunci nu o să vină de la nimeni. Las un semn să lumineze acest peisaj ante-apocaliptic. Mai trec. | |
| = . | dorin cozan [28.May.15 12:31] |
| eu l-am citit de jos in sus. parca mi-a placut mai mult asa. | |
| = Oana, Gabriel, Dorin | marin badea [29.May.15 07:59] |
| Oana, cred tot mai mult că, după ce ies în lume, poemele au destinul lor. Alea fără destin trăiesc mai mult. Gabriel, e o apocalipsă interioară, micuță, eu așa văd textul acesta. Mulțumesc de semne. Dorin, nu înțeleg de ce ești malițios. Dar te mai aștept. Cu gânduri mai bune. | |
| = domnul meu, | dorin cozan [29.May.15 08:59] |
| era un compliment. | |
| = Orice ceva se poate transforma in altceva | razvan rachieriu [29.May.15 09:56] |
| Aerului îi spui întuneric, doar el e absolut, desăvârșit, copleșitor, nefericirea se simte cel mai bine în el, însă nu s-au inventat lame de ras care să ne decupeze nefericirea din oase, și încercăm să inserăm lumina în întuneric, iar gândul eșecului ne inhibă, căci orice eșec se transformă în întuneric, orice pas înspre plăcere ne dă o stare de greață, orice cui bătut de destin în palma vieții mai naște o suferință, orice nouă zi de care ne agățăm, ca angoasa de curaj, mai scrijelește încă un rictus pe fața tristeții, orice luptă prefigurează înfrângerea, pe care conștiența o divide pentru a o putea dezintegra. Orice ceva se poate transforma în altceva, și avem nevoie de schimbare, ca soarele să anunțe o dimineață irizând bună-dispoziția, optimismul și cheful de viață, dizolvând sentimentul cumplit al ratării. Felicitări pentru o poezie care are de toate. | |
| = aerului îi spui întuneric, | tea nicolescu [29.May.15 15:53] |
| Este prima data cand te citesc si am impresia ca am dat peste un poet care serios are ceva de spus. M-a impresionat acea explozie interioara scoasa la lumina de "intunericul" esecurilor ori poate numai stradanii? Tehnic vorbind, cred ca ar trebui sa esentializezr...poezia nu are nevoie de explicatii, nu? Mai ales catre final, concluzionezi, explici...lasa-ne pe noi (cititorii) sa "descoperim" Aprecieri, Tea | |
| = Replay | marin badea [31.May.15 09:18] |
| Răzvan, mulțumesc de interpretare. Tea, textul e perfectibil. Mulțumesc. | |