| + de-ajuns cu minciuna... | Teodor Dume [03.Jul.15 21:19] |
| un text dintr-un registru aparte bine condimentat cu de toate. povestea nu e doar o poveste și nici un text cu tentă ironică, ci o realitatea crudă pusă pe tapet cu mult tact. "Ageamii deliranți se-avântă în strungă: Davai Ceas, Miștocarul, Baștan, Mână-Lungă. Unde oare sunt câinii ce moroii alungă? Cât lăsăm pe umflați să ne fure din pungă? De-ajuns cu minciuna! S-a ajuns prea departe. Nimeni n-o să ne ierte de rămânem deoparte." textul nu poate fi comentat ci apreciat ca pe o realitate la care suntem parte. o parte, din păcate, mult prea pasivă. un manifest pentru omul simplu felicit autorul pentru acest text și tema pe care ne-o redă cum se poate de realistă luminez | |
| + da | Vasile Mihalache [04.Jul.15 08:32] |
| Chiar dacă, pe ici pe colo, poemul mai pierde din ritm, importantă este noutatea atitudinii, numirea răului și arătarea lui pe față. Remarc penala coloratură a numelor ”Davai Ceas, Miștocarul, Baștan, Mână-Lungă.” Deși ritmat și rimat, lucruri care presupun un lucru mai îndelung pe text, poemul pare scris dintr-o suflare, în timpul pronunțării, fapt care certifică sinceritatea enunțului. | |
| = . | George Pașa [05.Jul.15 09:31] |
| Mă bucur că sunteți în asentimentul meu, domnilor. Din păcate, lumea așteaptă ca poetul să le spună altceva, să le sporească iluziile. Așa că, mai aștept doar să citiți, eventual, răspunsul meu, apoi voi șterge textul. Oricum, urmărind ideea, am fost mai puțin atent la necesitățile prozodice. | |
| + "Chichirezul e altul.": | Ottilia Ardeleanu [05.Jul.15 10:44] |
| nu trebuie șters un text bun, în cheie clasică, la ora actuală o raritate. nu știu, mie mi se pare un gen de tristețe plină de sarcasm, un soi de dezamăgire mai ales pentru faptul că nimeni nu aude acel strigăt al lui munch, interior. e un gen de debusolare, ceva care dă temei acestor versuri care mie mi-au plăcut în mod excepțional. | |
| = "Și tu ai dreptate" | George Pașa [05.Jul.15 15:30] |
| Zâmbesc puțin, fiindcă mi-am adus aminte că spuneam undeva: "n-am apetit pentru strigăt". Dar nu înseamnă că nu ai avea dreptate, Ottilia, fiindcă strigătul poate fi sublimat chiar în sarcasmul despre care vorbești. Eu cred în textul acesta, însă voiam să îl șterg doar de aici, nu și din arhiva personală. M-am răzgândit, fiindcă unde am cititori mai buni decât pe acest site? Fără îndoială că sunt și în alte medii, dar nu ajunge la acei virtuali cititori scrisul meu. Sau într-o foarte mică măsură. În al doilea rând, îl mai las, așa, să moară de necaz Davai Ceas. Mulțumesc tuturor! | |