| + despre textul care iese în lume, | Ottilia Ardeleanu [09.Aug.15 17:55] |
| despre umanitatea lui și felul ospitalier în care se vrea primit, George, ai reușit să te exprimi curat, armonios și să îi dai forță prin căldura, franchețea, calmul cu care potrivești cuvintele, cu aceeași subtilitate și cu același umor prețios în care gluma și ironia se găsesc în proporții aproximativ egale. știu că la tine în poezie "nu-i de șagă". | |
| = cine scrie pe cine? | oancea sorin [09.Aug.15 23:24] |
| Moment poetic cu făt-text și text prunc. Înălțător Rămâne efortul textului de a părăsi călimara. Dialogul din partea 2 e reușit Restul din partea mea e tăcere cu respect. | |
| + în fragmente albastre | Ioan-Mircea Popovici [10.Aug.15 17:22] |
| Orice întreg are frânturile lui. Ca un mare strateg, autorul știe să-și strunească și Corul și Coreutul. Acolo unde e nevoie, intervine și mutul. Încet, cu principiul gestului fin, rănile-și găsesc leacul, acolo unde există și Ea, Iubirea. De aceea zic acum ca și atunci când la farul albastru din povestea albastră floarea roșie e-n fereastră la piramidă se întâmplă ceva din secetă mare ploile vorbesc toate deodată niciodată și întotdeauna dau tonul zicerilor cu tâlc niciodată gemenele minciuna și frica nu vor naște fericire povestea cu scara și luna albastră se înmulțea în arcadele pontice ultramarine lumea e-n carnaval stau stelele să cadă ca Perseidele serilor care vor veni seara-n care iar e lună după ploi și vânt și ți-e scara cât o lume adunată-n gând cu chitara lângă tine tu privești în gol sorbi cu mine cupa vieții dată-n rostogol umbre lungi aleargă-n noapte portativu-i alb note vesele-s străine și mi-e visul cald iedera mi-a strâns pe ziduri cârdul de cocori rătăcind în amintire azi și uneori "cocostârcul rob" s-a întâlnit cu "cocostârcul albastru" să-i caute leac "cocostârcului cu gât sucit" le-am sugerat să te caute "Nenăscut eram până mai ieri, dar veni și clipa dulce-amară să mă nasc prematur într-o călimară, uitată deschisă de cinstiții boieri. Și-am ieșit, zvelt și-albastru, m-am zvântat mult în soare; noaptea eram poleit de o lună dresoare – o femeie plăpândă transformată în astru." în fragmente albastre treptele Infinitului sunt Intregi | |
| = "Oricare text(...) își găsește bocitoarele sale" | George Pașa [12.Aug.15 15:15] |
| Vă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură. Mă bucur că ecst "Text albastru" și-a găsit cititorii săi (este drept, doi dintre ei fiind cititori în pagina aceasta. Sper ca textul acesta să atingă dimensiunile și valoarea unui poem. Deocamdată s-a scris numai atât. Poate voi mai posta și alte fragmente din el, măcar pentru puținii cititori care mai trec pe aici. | |
| = . | George Pașa [12.Aug.15 15:19] |
| "acest "Text albastru"" "(este drept, doi dintre ei fiind cititori fideli în pagina aceasta)" | |