| = Seara iti dezbraci lumina si o imbraci din nou dimineata | razvan rachieriu [15.Jan.16 09:09] |
| „Seara îți dezbraci lumina” și o pui pe umeraș, pentru a o îmbrăca din nou dimineața, ai înfășurat stelele și ai făcut din ele un „ghem” cosmic, „răsfoiești întunericul moale” pentru a găsi pagina plină de puncte marcând existența ta. Suntem un viitor înălțat pe o piramidă de „virgule”, avem oroare de puncte, de definitiv, de ireversibil, de finalizat, și ne place fortuitul și hazardul, jucându-ne periculos cu haosul. | |
| = Cât de senin interpretați... | Ileana Popescu Bâldea [16.Jan.16 04:11] |
| ... domnule, Răzvan Rachieriu! Fie doar și pentru asta, poezia, în general, e minunată! La capătul întunericului, să crezi lumina, iar la sfărșitul ei, întunericul tot alb; ce poate fi mai frumos? Mi-ați sugerat un poem, prin acest comentariu. Vă mulțumesc!Aici... e-atât de gri, gândul meu! Cu prețuire, | |