| = pacatele de aiurea | elena katamira [05.May.16 20:34] |
| intangibilul inorog, intangibilul tata, intangibila eternitate exagerarea la limita ironie, ne mangaiem cu propria iluzie; | |
| = raspuns la un comentariu... | George Nica [06.May.16 08:19] |
| Cum sa nu ne mangaiem cu iluzii?Nu,oare,trairea toata nu este decat o iluzie?...Ca scriem,ca suntem,ca respiram,ca gandim - totul este o iluzie!!! Si-apoi,oricare poezie este o iluzie,o imitatie,o improvizatie...Numai ILUMINATII sunt creatori,noi doar improvizam,traim in iluzii...Daca totul ti se pare ironie,nu te contrazic !...Viata este o ironie,o iluzie !!! Mizam pe ea,la ruleta... | |
| + ... | Marinescu Victor [06.May.16 09:15] |
| nu te-am mai citit pana acum, dar textul asta imi place. e drept ca pentru mine e cam lung. nu ma impac cu lungimile si cu spatiile largi, tocmai pentru ca dau iluzii. primul vers tine pe umeri tot ceea ce urmeaza. as spune ca e cel mai bun inceput pentru Fantasticul, fabulosul, fantomaticul inorog. si ca sa nu o mai lungesc, am sa evidentiez acest text. ma hazardez si am sa spun ca la o prima privire, poti spune ca e coloana infinitului de Brancusi, din piatra in cuvinte. da. zi buna! | |
| = ... | Marinescu Victor [06.May.16 09:26] |
| cat despre "Numai ILUMINATII sunt creatori,noi doar improvizam,traim in iluzii", iti voi spune ca nu sunt. ar vrea ei! ei sunt doar un raspuns la una din intrebarile fara raspuns. cata vreme vom cauta in spatiile largi, vom ramane captivii iluziilor. | |
| = ... | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| Nu exagerez cand spun ca asta e un munte de text care ar fi pacat sa ramana postat doar pe poezie punct ro. E antologic. Compozitia, lirismul, sentimentul care razbate citindu-l, toate sunt autentice si in acelasi timp chiar te lasa la finalul lecturii cu ceva. Exista si un neajuns, anume tema inorogului, care apare recurent la autor in textele postate. Pentru cineva care a citit aceste texte poate ca poemul de fata nu mai are aceeasi forta, pentru ca e deja obisnuit cu inorogul. Eu insa am citit intai acest text si il percep altfel. Un sfat pentru autor ar fi sa treaca peste prezenta atat de deasa a inorogului in texte. Dar e o chestiune de viziune pana la urma. | |
| + poezie | Claudiu Tosa [16.Nov.22 03:21] |
| O poezie foarte frumoasă, reușită, antologică, așa cum încă tot nu am reușit să citesc de când am lăsat comentariul de pe Stoica Dan de mai sus. E un text care respiră dar și emană autenticitate, plin de simboluri. Repetițiile crează un fel de vertij liric la nivelul unui aer confesional care te atrage și te pierde in vastul câmp gravitațional al inorogului. E un text frumos, asupra căruia deseori revin și care simt că mă reîncarcă după fiecare lectură. Cât privește tema aceasta a figurii paterne văzută prin lentila simbolistică a celor două lumi, și rolul de luntraș Charon al tatălui, mi se pare că se potrivesc perfect. | |
| = revin | Claudiu Tosa [04.Aug.23 15:04] |
| la poemul asta pentru a spune ca mi s-a intamplat extrem de rar sa revizitez un text de pe poezie.ro pe care sa il percep atat de puternic, autentic si profund. Ar fi dragut daca la un moment dat am avea o sectiune cu colectii de texte pe care oamenii nu trebuie sa le caute, ci, pe care le got gasi cu usurinta, selectionate pe baza calitatii si autenticitatii. | |