| = Numele si identitatea / Identitatea si numele | Daniela Luminita Teleoaca [08.May.16 18:00] |
| O poezie profunda, autentica, in care un "subtext" ar putea fi: cat mai cantareste numele cuiva care si-a pierdut/ risipit identitatea? Cu alte cuvinte, nu numele ne poarta pe noi, ci noi (ca individualitate) il purtam pe el (ii dam relevanta, semnificatie, il nemurim). Intr-o perspectiva mai.. optimista, am putea crede in forta restauratoare a cuvantului / numelui / semnului, candva mult mai putin arbitrar, motivat, capabil sa (re)instituie realitatea faramitata(o relatie circulara, bilaterala). Foarte ravasitoare exclamatia: ce tristețe ce tristețe să-ți cunosc numele când chipul tău s-a pierdut printre ape ne doare cu atat mai mult cu cat ne situam in "intimitatea" celui risipit??!! (subtextul: este vorba chiar de noi insine??!!) | |
| = Daniela, | Claudia Radu [15.May.16 10:43] |
| Am ezitat să-ți răspund pentru că nu m-am putut decide care dintre următoarele replici ar fi mai faină: 1. Îți mulțumesc că ai comentat acest poem frumos și trist. 2. Mă bucură semnul tău lăsat la acest poem frumos și trist. 3. Poemul meu frumos și trist îți mulțumește! (și se bucură...) | |