| = Sate mari cât orașe ... | Viorel Darie [14.May.16 21:05] |
Îmi aduc aminte că în China am vizitat o "comună populară", o localitate rurală cu peste 50.000 de locuitori, cu vreo 1000 de tractoare si tot atâtea camioane, a cărei rol era sa aprovizioneze Beijing-ul cu legume. Cam așa trebuia să fi arătat acele supercomune create de comuniști. Evident, insoțită de toată infrastructura organizatorica, comandată de organele de urmărire a producției, a problemelor sociale, a educației socialiste. Și de aici tot farmecul a acestor relații umane complexe, între diferite foruri și nevele de conducere, în care cei cu firea domoală, supusă, o duceau bine, chiar primeau servicii, case, avantaje meteriale. Vai de cei care se declarau în vorbe sau în fapte impotriva politicii epocii. Interesente personaje populează descrierile Domnului Nicolae Tomescu, oameni chiar simpatici, bine intentionați, precum tovarășul Bunea, sau Nuțu, tânărul intelectual, care, vrând nevrând, primesc funcții de răspundere în acest amalgam de organizare politică în marile comune socialiste. Descrierea abundă în relatări de detaliu, care, cu cât se străduiesc să descrie mai cu lux de amănunt anumite situații, cu atât acele situatii devin mai universale, se pot aplica oricărui colț de țară din epoca comunistă. Cu stimă Viorel Darie | |
| = Localitatea despre care este vorba | nicolae tomescu [15.May.16 11:37] |
| Domnule Darie:Localitatea Săliște, despre care este vorba mai sus, n-a fost o supercomună creată de comuniști Ea a rezistat în acea perioadă păstrându-și nealterate tradițiile. Prima ei atestare documentară este din 1354 purtând numele de Magna villa valachicalis ( Marele sat al românilor) Desigur satul este mai vechi. La fel și școala este mai veche fiind pomenită în acte doar la începutul sec. XVII. Școala întreținută de săteni (păstori apoi meșteșugari și negustori) a fost una din cele mai bune. Numai așa se explică apariția, de aici, a celor 11 academicieni a căror busturi se află pe Aleea academicienilor din centrul localității (azi oraș). Tot de aici s-a ridicat generalul Ilie Șteflea șeful Marelui stat major al armatei române între 1942-1944 dar și cineastul Victor Iliu. Nu trebuie uitat nici fiul academicianului Dumitru Peligrad, Denis Buican, trăitor la Paris, scriitor, poet, biolog, filosof și istoric al științelor. De numele lui se leagă teoria sinergică a evoluției precum și teoria cunoașterii: biognoseologia O rudă de a lui, Maria Peligrad, a fost pe la începutul sec. XX prima femeie Miss România Se mai pot spune multe despre oamenii proveniți de pe aceste meleaguri dar nu este locul în subsolul unui text. | |
| + Am citit, ades... | Rodean Stefan-Cornel [21.May.16 18:48] |
| Domnule profesor, Chiar dacă nu prea am comentat, să știți că am citit, nu de puține ori episoadele postate de dumneavoastră și din "Spre necunoscut" și din "Străbătând ceața". Le-am citit cu plăcere și cu admirație, iar ceea ce îmi voi permite să scriu acum consider că este valabil și pentru textele anterior citite. Voi evidenția foarte pe scurt, doar câteva aspecte: - perseverența cu care insistați să prezentați, pentru generațiile tinere, mai ales, o perioadă foarte discutată din istoria țării noastre și - culmea- puțin cunocută, sau deformat tratată de politicieni și chiar de unii istorici ; - acuratețea decrierilor; - măiestria cu care creionați diferite personaje; - o dialectică interesantă: detașarea obiectivă în prezentarea faptelor majore, de importanță capitală, dar și implicarea emoțională în conturarea unor personaje; - reliefarea fără încrâncenare a tarelor orânduirii respective; - în fine, un umor de bun simț, sănătos. Felicitări! Cornel Rodean | |
| = Re: Am citit, ades... | nicolae tomescu [21.May.16 23:21] |
| Mă bucur bucur când îmi parvin semnale că textele mele de proză se citesc, chiar dacă nu sunt așa de des comentate Da, aveți dreptate, perseverez, pentru că așa cum ați remarcat mă gândesc și la generațiile mai tinere, și aici îi includ și pe nepoți, care trebuie să afle dintr-o sursă credibilă ce, și cum, a fost. Nu cred că trebuie să privim realitățile din acel trecut cu încrâncenare . A fost o perioadă cu multe necazuri dar și cu bucuriile tinereții Vă mulțumesc și pentru celelalte aspecte pe care, cu generozitate, le-ați remarcat, precum și pentru luminița care face textul mai vizibil Cu cele mai bune gânduri | |