| + * | marin badea [22.May.16 07:38] |
| E absolut claustrofobic, în același timp de o intimitate perfectă: așa sunt camerele de hotel unde nu se consumă altceva decât iubiri de furat, iubiri interzise, iubiri care nu există în viața reală. Poemul e un deja vu. Iubirile din astfel de camere rămân acolo, pe veci. Cine să le înțeleagă? Și, până la urmă, camere de hotel nu sunt altceva decât niște cavouri: acolo se îngroapă acea parte a dragostei pe care nu reușești s-o trăiești până la sfârșit. În fond, în asta stă toată frumusețea ei. ...Aș putea să-ți cânt, dar ești atât de surd si atât de bine știu asta. Nu poți rezona cu uitarea... Când mori, de fapt te uită ceilalți. Și invers: când te uită ceilalți, pur și simplu mori. | |
| = Marin_Badea ; Mulțumesc... | Ciobanu Claudia [22.May.16 23:38] |
| Mă bucur că ai rezonat cu mine. Am scris-o doar ca s-o pot reciti peste ani și să-mi amintesc. Nu mă așteptam... | |