| = vocea poemului | eugen pohontu [07.Jun.16 10:09] |
| o recitesc acum(după FB) și senzația de straniu nu mă părăsește, ceea ce-i de bine zic, atmosfera creată de poezie este una vie, reală...cuvintele se aștern precis, metaforele au consistența liricului și limpezimea discursului...foarte fain poem! | |
| = Singuratatea si Vocea | razvan rachieriu [10.Dec.18 14:27] |
| În “singurătate” se activează sinele ce alungă durerea în spații echivoce, confuze și translucide, și atunci când a dispărut, ai rămas tu și cu sinele, iar “absența ei a generat un anume haos”, fiind traversată alternativ de pusee de râs și de plâns, și în haosul gândurilor ai auzit “Vocea”, care semăna “cu singurătatea”. Ți-ai însușit “Vocea” și te-ai lăsat ghidat de ea, până la apariția noii solitudini, care avea propriile ei voci. | |
| = ,.,. | Silvia Goteanschii [15.Sep.16 13:35] |
| Dle Eugen, de fiecare data cand imi cititi vreo poezie, zambesc. Cred ca stiti de ce ..:) Razvan, iti multumesc pentru lectura ! | |