| = Finala | Rodean Stefan-Cornel [19.Jun.16 11:50] |
| Se spune că un scriitor mare este acela pe care-l recunoști fără să te uiți la semnătură. Iar stilul lui Noni Gagniuc este ușor recognoscibil în proza scurtă: poante (rezultate din umorul de situație) presărate pe tot parcursul povestirii (schiței); calambururi în cavalcadă, prezente în fiecare frază; acele rime (și aliterații), aparent neintenționate cu care își "condimentează" scrierea; și, toate cele de mai sus, relatate la persoana întâi, cu haz de necaz, pe o temă în care ne putem regăsi majoritatea dintre noi. Adică ești mare, Ananie Gagniuc! P.S. Este, totuși, ceva atipic în proza de mai sus, în sensul că ea nu se încheie cu o poantă, ci cu două. De fapt, ultima, cea din P.S. s-ar fi vrut poantă, dar nu este. Păi, toată lumea știe cu cine va juca România în finală: cu Albania! Sunt pline emisiunile radio-tv și ziarele de știri care spun că meciul din această seară este o adevărată finală pentru România. Numai bine! Cornel | |