Comentariile membrilor:

=  parere	Anisoara Iordache [24.Aug.16 20:03]
Bătrânețea văzută sub lupa locuțiunii adjectivale "singur cuc".
=  Se referă	nicolae tomescu [24.Aug.16 23:03]
nu doar la "singur cuc" ci și la credința populară că această pasăre prezice primilor ascultători câți ani mai au de trăit. Fiind bătrâni rar le mai cântă cucul Mulțumesc pentru atenție
=  Valuarea haiku-lui domnului Nicolae crește, datorită faptului că sondează a	Dragoș Carabăț [14.Jan.17 14:19]
Așa cum spune și definiția haiku-ului, haiku-ul domnului Nicolae redă starea de spirit a poetului într-o formă concisă,scurtă, vrând să exemplifice teoria cele două fragmente ale haiku-ului(ryuko-fueki), adică dânsul surprinde fragilitatea unei clipe(cântecul efemer al cucului) în antiteză cu eternitatea ”bătrâni în parc”, arătând imaginea unei păsări a cărei cântec se aude ”tot mai rar” și care, în credința populară, vestește anii ce îi mai au de trăit persoanele în vârstă care-l ascultă, fiind bătrâni, aceștia aud tot mai rar ”cântecul cucului”. Subiectul acestui haiku fiind oamenii în vârstă. Din punct de vedere al categoriilor estetice, în haiku-ul dânsului întâlnim ”Mei”, adică inteligența umană combinată cu frumusețea naturii, arătând printr-o imagine semnificativă a cucului cântând tot mai rar, ceea ce creează și poezia acestui haiku, trecerea ireversibilă a timpului atotdistrugător, tristețea însingurării, a vremelniciei vieții, adică dimensiunea trecătoare a naturii, a declinului(Sabi), cu toate că dânsul folosește substantivul ”bătrân” la plural. Haiku-ul surprinde sentimentele poetului într-o formă concisă, scurtă, punând accent pe efemeritatea existenței umane și, totodată, exemplifică corect teoria fragmentului și a expresiei la baza căreia stă structura haiku-ului și care spune că cele două planuri trebuie să fie aparent independente( nu neapărat antitetice). Fragmentul ”bătrâni în parc”, evidențiază clipa prezentă, trecătoare, ne arată ceea ce fac bătrâni, dânsul, practic, nu o spune, ci, pur și simplu, redă ambianța poemului, decorul unde se petrcece acțiunea, în timp ce sintagma ”tot mai rar se aude cântecul cucului”, se concentrează pe ceva foarte special care are loc în prezent, redând atmosfera și dispoziția sufletească a poetului din ziua respectivă. Haiku-ul începe cu un fragment ”bătrâni în parc ”, în versul întâi, care ne prezintă locul unde se petrece acțiunea, în timp ce sintagma ”tot mai rar se aude cântecul cucului” surprinde clipa de față ce creează poezia acestui micropoem, de aceea verbul ”a auzi” este folosit la indicativ prezent, haiku-ul fiind, prin excelență, o poezie a simțurilor care surprind în mod misterios realitatea. Deasemenea, tot din punct de vedere al categoriilor estetice, în haiku-ul autorului, mai întâlnim și procedee precum konkkadori (variația aluzivă) ”tot mai rar se aude cântecul cucului ”, care simbolizează durata vieții oamenilor în vârstă în concepția populară.
=  Dragoș	nicolae tomescu [14.Jan.17 15:46]
Am rămas plăcut surprins de interesul ce-l porți unor scrieri ale mele. Comentariul tău, frumos elaborat, dovedește un studiu serios asupra acelor categorii estetice ce definesc micro poemele de sorginte niponă. Îmi place și perseverența ta care, iată, te-a făcut să depășești unele piedici pe care ni le-ai evidențiat în primele tale postări pe Agonia ( Destinul prima parte, și partea a doua) Sigur, ambiția și puterea ta de muncă te vor face din ce în ce mai remarcat nu numai pe acest sait dar și în viața de zi cu zi Încă odată mulțumiri și succes în noul an
=  Vă mulțumesc frumos domnule Nicolae pentru aprecieri.	Dragoș Carabăț [14.Jan.17 21:18]
La mulți ani domnule Nicolae !!!!! Vă mulțumesc frumos domnule Nicolae pentru aprecieri și, totodată, vreau să-mi cer scuze, pentru greșelile gramaticale făcute în timpul redactării comentariului de la haiku-ul dv. Știți, datorită problemelor mele de sănătate, când tehnoredactez un text stau un pic crispat și când îl scriu mă gândesc mai mult la fond decât la forma textului, ca să citez teoria lui Titu Maiorescu despre ”formele fără fond”.