| = răzvan, | Ștefan Petrea [27.Aug.16 11:02] |
| trupescul nu există în interiorul suferinței fără un suflet suferind... Psihicul, Trupescul și Sufletul compun Lutul... În parte ai analizat bine, dar ai uitat să sintetizezi apoi, să reconstruiești... Doar o părere profană... | |
| = Necesitatea unor delimitari mai ferme!! | Daniela Luminita Teleoaca [27.Aug.16 15:23] |
| ... sant din ce in ce mai convinsa ca "suferinta" pe care o descrii tu este acea suferinta devenita modus vivendi, care a acaparat, altfel spus, la modul absolut viata si fiinta umana, nemailasand loc si pentru "altceva". Asa se intelege scarba maxima, dezavuarea absoluta fata de aceasta stare, "surghiunirea" ei constanta!! Inclin sa cred ca / cel mai adesea / acest gen de suferinta interminabila nu se poate solda decat cu caderea in deznadejde, de aici si o anumita atitudine care, cel putin la prima vedere, pare exagerata, putin verosimila!! Doar in acest context (al suferintei atotacaparatoare, aducatoare de deznadejde, de moarte si sunt preoti/ teologi care ei insisi au recunoscut, la un moment dat, care ar fi "riscurile" unei astfel de stari prelungite la infinit!!!!!) as subscrie la ideile dezvoltate de tine (si aici, cu nuantari!!), altfel nu!! In aceeasi ordine de idei, mi-e greu sa cred ca suntem cu totii niste... Iovi, mai exact ca avem destine de Iovi..., nu si capacitatea de a ne asuma Destinul asta, care ne pare multora (nu ma exclud deloc!) supraomenesc... Eu zic ca textele tale ar avea de castigat (in credibil, plauzibil, profunzime) dc ai incerca sa faci niste distinctii mai ferme, intre suferinta aceea patologica (asupra careia, se pare, tu te opresti in mod absolut constant) si suferinta... benigna (nu e deloc o contradictie in termeni!!), atat de necesara conditiei umane pt a accede la fenomenul de imitatio Dei/ Christi. Sa ne gandim in primul, rand la suferinta Ziditorului.. Or, daca suntem cu adevarat CRESTINI, atunci se presupune ca am inteles in ce context Dumnezeu a renuntat la Unicul Fiu pt mantuirea omenirii..(nu sunt povesti..) Ce durere poate fi mai mare??!! Ce sacrificiu? Ce proba mai.. suprema de iubire, de renuntare la Sine/ la ale Sale (desigur, ne gandim in aproape aceiasi termeni si la... Maria!!)??!! Eu asa vad lucrurile!! | |
| = Stefan si Daniela | razvan rachieriu [28.Aug.16 09:23] |
| ȘTEFAN Părerile tale nu sunt profane, ci pertinente, au importanță pentru mine, sunt recunoscător că mi-ai mai făcut un comentariu, și prin el ai mai născut o bucurie în imanența mea. DANIELA Comentariul tău îl percep ca un eseu inspirat de scrierea mea gnomică, sunt uimit și flatat de lungimea, însă și de profunzimea comentariului, te miști atât de bine printre cuvinte ce au coerență și sunt impregnate cu substanță filozofică, încât cred că ai apetență la scrieri de acest gen. | |