| = o prelungire | Ottilia Ardeleanu [01.Feb.17 00:16] |
| a actualului în trecutul ca o umbră. sigur că lucrurile marcante rămân. inima parcurge traseul la fel de tânără! | |
| = de inimă albastră | Cristina-Monica Moldoveanu [01.Feb.17 14:54] |
| Ottilia, îți mulțumesc. Exista și poate că mai există încă o romanță din vremuri vechi ”Inimă, de ce nu vrei să-mbătrînești?” cu Ioana Radu, de care îmi aduci tu aminte. Lucrurile au mersul lor în lume, inima este și ea un lucru, uneori bate ritmul ei împotriva modelor, dar mereu de partea sufletului. | |
| = Copacii nebuni si-au pierdut rabdarea | razvan rachieriu [02.Feb.17 09:32] |
| “Nu este în regulă cu umbra “ ta faptul că aceasta se “târăște prelung” pe pământul în care “copacii nebuni” și-au înfipt rădăcinile ca niște gheare lungi, provocându-i plăgi, mă întreb cine i-a făcut pe copaci nebuni, poate fiindcă, influențați de mișcările haotice ale oamenilor, și-au pierdut răbdarea de a sta în siderare, și ar vrea să umble ca oamenii. | |
| = pomii | Cristina-Monica Moldoveanu [03.Feb.17 19:37] |
| Răzvan, îți mărturisesc că printre oameni n-am întîlnit niciodată o disperare mai grăitoare decît a copacului care urlă prin gura unei scorburi, n-am întîlnit niciodată o tristețe mai sfîșietoare decît a buturugii care plînge prin stropi de clei ca sîngele închegat și bureți agățați de ciot, n-am întîlnit niciodată o nebunie mai dureroasă decît a copacului care crește haotic mii de rămurele direct din ramura mamă sau crește ramuri strîmbe și labirintice în ciuda aparentei sale libertăți către cer. | |