| + că | Ottilia Ardeleanu [19.Feb.17 16:02] |
| bine zici aici despre realitatea tristă a răului nepieritor. nu știm nici câți mărăcini ar fi necesari ca să pocnească precum mugurii. dar și dacă ar fi așa, ar rodi și s-ar înmulți. ceea ce nu ar fi de dorit. idee foarte bine închegată, cu un final mai mult decât adevărat. e un text care rezistă oricăror timpuri. mi-au mers la suflet câteva metafore sugestive, le evidențiez pe cele din versurile: Trăim vremuri epice, deși cântecul deloc n-a murit, dar ce greu, în această cacofonie universală las un mic semn de apreciere. | |
| = Mărăcini folositori | George Pașa [21.Feb.17 18:08] |
| Da, m-am gândit și eu că nu e cea mai potrivită comparație. Oricum, sămânța răului încolțește, indiferent de ceea ce spunem noi. Mulțumesc, Ottilia, fiindcă mai citești (încă) textele mele și chiar îți mai plac (unele dintre ele)! | |
| = Nicio putere laica nu poate strivi omul | razvan rachieriu [22.Feb.17 10:12] |
| “Nicio putere” laică “nu poate strivi” omul, nu-l poate reduce la umilința crasă similară cu ridicolul straniu și cu jalnicul stigmatizat, dacă își face din speranță încredere, din ambiție țeluri și din viață sensuri, și toate acestea împreună îl impulsionează și îi conferă energia necesară să ducă ziua până la capăt, multiplicată în ciclicități de intervale temporale egale. | |