| = Suprimare, doliu, înstrăinare... | Alexandra Alb Tătar [08.Jul.17 16:14] |
| Înstrăinări, îndepărtări, înfometări Străbat sonetul tău însingurat Când visu-ți vechi speranțe-a dezlegat Însă le vezi zburând spre negre zări... Sentimentul golului, sfâșierii, dorului e deprimant... sonetul te îmbracă în haina doliului care îți decolorează ființa, o defrișează de sensuri și o dezrădăcinează din tot ceea ce putea să fi trăit, până când devii "a visului sintagmă", o umbră care "în odăi se mai perindă"... | |
| = Coincidente.....?! | Dorel Neacsu [08.Jul.17 17:52] |
| Maestre, pixelii aia, muți sau morți, îmi dau fiori... Spune-mi că nu e o coincidență stranie... | |
| = da, | Ștefan Petrea [09.Jul.17 06:21] |
| Alexandra, frumos catren... Dorel, nu prea înțeleg... | |
| = Să (încerc să) explic... | Dorel Neacsu [09.Jul.17 11:50] |
| Maestre, știi că Lewis Carroll, în bunătatea sa, ne-a dezvăluit jocul ce se cheamă "let's pretend...". Născătoare de realități cu o câtime diferite de real, cuvintele astea m-au dus pe mine în locul în care, spre a scăpa de "invidia poetică" îți ademenesc muza; eu nefiind blagoslovit cu un personală. Când ești departe de pix, când nu ai chef, când dormi, domnia sa trece pe la mine, ți-am mărturisit. Deunăzi, tot în grabă, să nu cumva s-o cauți, mi-a trecut prin odaie, a făcut un semn cu mâna și, înainte să dispară, mi-a zâmbit, lăsând să i de vadă dinții perfecți: "...nu stele, sir, ci pixeli morți...". Așa că m-am așternut, și-am însăilat cum și ce am putut, pornind de-acolo, că mai mult ajutor n-am primit... Iară la numai câteva minute, sa-mi fie dat să citesc ceva despre niște "pixeli muți", într-o sintagma diferită, care vă apartine. De-asta, zic: e posibil ca "let's pretend..." să fie, în fapt, mai mult decât un joc. E posibil sa fie real, fiindcă eu nu cred în coincidențe. Așadar, fiți cu maaare băgare de seamă, muza aia există; și poate îndoi spațiu-timpul. Orice asemănare între versuri reale nu este, de-aici încolo, una întâmplătoare. Bine, asta doar dacă nu mă trezesc eu atât de vrăjit de vreo metaforă de-a domniei tale, încât să nu pot trăi fără să o fur. Cum s-a mai întâmplat. :) | |
| = Dorel, | Ștefan Petrea [10.Jul.17 13:58] |
| un cuvânt, luat singur, într-o diferită sintagmă, nu trebuie să iște atâta zvon... Cât despre muza ta (au mai spus-o și alții) există categoric... Personal sunt mai mult un sonetist de mâna de a treia, (amintind pe Domnul) dar tu ai un potențial vast, între ritm, rimă și vers alb, ce amintește de Stănescu... Drum lung și vânt din pupa, căutător de lirice bijuterii, încă subacvatice! | |