| = Un haibun reușit | nicolae tomescu [06.Sep.17 11:50] |
| Fericită îmbinare între textul propriu zis și versurile cu forma luată din lirica niponă (haiku) Umbrele vremii de pe chipul statuii ne duce cu gândul la timpuri îndepărtate iar stolul de porumbei, care a lăsat aceste umbre, ne-ar spune că timpul trecut de la ostracizarea poetului la Tomis este scurt în comparație cu eternitatea. Acele nimfe și zei romani sunt reprezentați de obicei în verdele luxuriant al Edenului. Dar, așa cum îi stă bine unui haiku, apare o contradicție între cele două planuri, ninge peste oraș. Tristețea de pe chipul poetului este întărită de planul I: Nori peste mare | |
| + Aceeași tristețe | Cristina-Monica Moldoveanu [06.Sep.17 12:56] |
| Frumoasă scriere, cu valoare de documentar al îmbinării dintre viața omului trecător la marginea mării și eternitatea poeziei, prinsă ca într-un ac de misterul unei fotografii. Eternitatea unor emoții, unor iubiri sau tristeți. | |
| = Fotografiile sunt o siderare si o oprire a timpului | razvan rachieriu [07.Sep.17 10:33] |
| Privind “vechi fotografii” te-au “năpădit amintirile”, ṭi s-a activat nostalgia coborând în trecutul în care toṭi eram mai tineri, căci fotografiile sunt o siderare ṣi o oprire a timpului, oamenii încremeniṭi în ele în diverse ipostaze sunt pereni, pe când vârsta urcă în noi ṣi are acelaṣi traseu atingând la un moment dat bătrâneṭea ṣi nefiindul. | |
| = Vă mulțumesc! | Maria Tirenescu [07.Sep.17 11:07] |
| Vă mulțumesc pentru că v-ați oprit să citiți haibunul și pentru că ați lăsat comentarii! Haibunul e publicat în cartea cu titlul "Ovidiu, două milenii de neuitare", apărută în această vară. Este contribuția unor poeți la evenimentele care au marcat împlinirea a două milenii de la trecerea în neființă a poetului latin pe pământul tomitan. | |