| = Un prozopoem „didactic”! | Aurel A. Conțu [09.Sep.17 18:41] |
| „ se căina, spunându-le” ( a se căina= a exprima ceva verbal, a se tângui, a se văita, a se plânge.Înlocuiți „spunându-le” cu altceva! O parabolă amalgamată despre lene, schimbări și omul mincinos, care omoară lirismul și,mai rău, nu stârnește emoția. | |
| = Aurel | razvan rachieriu [10.Sep.17 09:50] |
| AUREL Când scrii cu spiritul, versurile posedă gnomic și reflexivitate cu consistențe de adevăruri, dar nu transmit emoții, iar când scrii cu sufletul, poezia transmite emoții, însă nu posedă reflexivul, eu prefer să fiu ghidat de spirit, numai așa poezia o pot încrusta cu adevăruri. | |
| = Părere | George Pașa [10.Sep.17 10:13] |
| Răzvane, păcat, totuși, că nu vrei să ții cont de opiniile care te-ar putea ajuta. Reflexivitea rece a acestor versuri (de fapt, a enunțurilor așezate în formă de vers) nu e poezie. Greșești dacă spui că reflexivitatea nu transmite și emoție. Atunci, versurile lui Eminescu din „Glossă” și din multe alte poezii cu substrat meditativ, cele ale lui Rilke, Trakl, Pasternak etc. cum de transmit și emoție prin conținutul lor reflexiv? La fel, nu cred că nu știi de formulările pleonastice, ci le utilizezi în mod voit. Poate fi un mijloc de expresivitate, dar nu trebuie exagerat. În fine, este problema ta cum vezi actul poetic. Dar cum și eu respect adevărul, nu am cum să apreciez o asemenea viziune. Toate cele bune! | |
| = și | Ottilia Ardeleanu [10.Sep.17 13:11] |
| adică de ce sufletul nu ar simți adevărat?! Răzvan, domnul Conțu are dreptate, simt aici că sunt supusă la o lecție despre lene. Iar despre domnul Pașa nu spun decât că nu mă îndoiesc de sinceritatea și de profesionalismul dumnealui. Și cred că ar trebui să ții cont de aceste sfaturi pertinente. O spun din prisma celei care a primit sfaturi la rândul ei! Cu folos! | |