| = parere | Adrian Sima [02.Oct.05 19:06] |
| in padure este cel mai greu sa inalti zmeie... foarte placute intamplari printre copacii acestia ai tai. placut. | |
| = arborii ca niște zmei:) | ioana cheregi crișan [16.Sep.05 21:34] |
| Adrian, arborii ăștia îmi înghit amintirile. sunt ca niște zmei, nu?...:) | |
| + resemnare cu semn lasat- piatra pe piept de la el, stea de la mine | Costin Tănăsescu [17.Sep.05 12:08] |
| "ceea ce nu ma ucide ma intareste", ar trebui sa iti sune bine asta, e o varianta credibila, eu am incredere in Nietzsche. Consider ca acesta este unul din cele mai bune texte ale tale din ultimele saptamani, cel putin pe mine m-a impresionat. Gasesc ca este fascinanta iesirea ta din noapte, o "noapte-piatra" care iti sta pe piept si care intr-un fel te ferea de pericolele de afara(probabil aici este vorba despre sentimente tale pentru el): "afară sunt cu siguranță prea multe pericole". Totusi Dorinta este prea mare, te impinge spre padurea care tocmai a luat foc, parcurgand un drum destul de anevoios si trist chiar:"mersul ca o toamnă ce se înmulțește în urma mea... nu mă întorc, deși tare aș vrea..." Imi pari o Lizucă, una cu un vartej in suflet, care te ravaseste ori de cate ori simte nevoia, este ca un exercitiu de confirmare. Aventura ta se sfarseste atunci cand vezi scoarta copacilor, o scoarta aspra, respingatoare, pe care nu o mai poti atinge niciodata. Aici, sesizez ceva interesant: scoarta este aspra, este dura, este respingatoare dar iubita, adorata pot sa spun, chiar. De ce? Fiindca tie ti-a trebuit sa-ti amintesti ca nu o poti atinge, desi ai ravnit: " îmi amintesc că orice aș face nu pot să te mai ating niciodată... aș vrea să fii tu..." Metafora si felul in care ai construit fraza, imprima acestui text o valoare deosebita. Este de-ajuns sa simti ceva si restul este atat de usor pentru tine. Sunt sanse mari sa cred ca scrii la fel de bine proza cum si poezie. Acesta scriere este un traseu al unei trairi personale, un itinerar al simtirilor intr-un caz deosebit, mai mult ca sigur trait de tine si apoi asternut pe hartie. mai tarziu vei gandi exact asa cum gandesc eu, la rece... locul tau este la soare, calcand pe pietre garlei desculta. senzatia nu este tocmai de fericire, dar face bine, este foarte sanatos... felicitari pentru text! | |
| = și eu am încredere | ioana cheregi crișan [17.Sep.05 14:15] |
| Costin, nici nu știi cât de mult mă bucură trecerea ta. Trebuie să-ți mărturisesc că mă așteptam să înțelegi. te citesc și eu... Despre proză nu știu ce să spun. am unele încercări, dar cad mereu într-un lirism inadecvat genului. așa că rămân la un fel de prozo-poezie pe care o numesc jurnal și care trăiește deodată cu mine toate acestea. poate că ai dreptate, poate că locul meu este la soare. și eu am încredere ....mulțumesc! | |
| = locuri | Iuliana Serban [19.Sep.05 12:00] |
| Mi-a placut cum iesi in drum... Poate n-ar strica sa-ti iei locul cu tine pe drum, ca sa nu fi tentata sa te intorci. | |