| + un frig care nu se mai sfârșește... | Teodor Dume [18.Mar.18 19:11] |
| sunt absolut sigur că nemurirea vine din esența altor lucruri. Aici găsesc justețea cuvântului care nu este o intuiție ci mai degrabă o rostuire, o redefinire parțială a unor lucruri și stări care ne definesc existența. "uite-ți nefericirea, o masă vâscoasă inoperabilă(...) fapt: nu știe să gesticuleze în ritmul cardiac al celui care are tensiune oscilatorie, nici nu vorbește, ceea ce auziți e zgomotul făcut de umbrele care se simt năucite de atâta singurătate, care vor să plece și să fie și mai singure(...) tavanul e un fel de nor prin care speri că te vei putea strecura vreodată la fel cum intră frica în cei care așteaptă și știu că nu mai au nimic de așteptat, bate și vezi că nu e nici un fel de ușă împrejur la fel cum oamenii devin aure ale unor lumânări topindu-se din picioare" pun o lumină în câmpurile de maci cu sinceritate, | |
| = trăiri înfrigurate | Bogdan Nicolae Groza [20.Mar.18 01:19] |
| aceasta ”ploaie inghetata” pare ca un scenariu suporarealist. Sunt foarte multe pasaje care-mi plac si care lasă o imagine puternica. Remarc doar doua: ”Vorbești în timp ce taci/ cu atata intensitate/cu atata încrâncenare...” Da, se poate vorbi si tăcând, mai ales prin ochi, prin gesturi, prin atitudine, fără a fi nevoit să scoți niciun cuvant; si "oamenii devin aure/ale unor lumânări/topindu-se din picioare" Frumoasa de tot aceasta imagine. O poezie plina de trăiri înfrigurate, ce-ti dă senzatia unui refugiu in tine, pentru a găsi acolo căldura acelor aure devenite lumânări | |
| = * | marin badea [20.Mar.18 06:36] |
| Teodor, Bogdan, cu mulțumiri! | |
| = în timp ce îți e frig, | tea nicolescu [22.Mar.18 00:00] |
| "ca la facerea lumii, ca la sfârșitul ei, un fel de nesfârșită solitudine, un fel de singurătate apocaliptică" ...fiecare moare singur si poate de aceea intensitatea aceasta recapitulativa ori poate numai sunetul mut al finalului... Exceenta poezie...adica vreau sa zic POEZIE! Tea | |
| = * | marin badea [22.Mar.18 07:04] |
| Tea, Atât am putut exprima, la acest moment. Sper să pot veni cu un text ceva mai explicit. Când crezi că le-ai văzut pe toate, vine cineva, o forță de necontrolat, și te contrazice. Dar tot e bine: realizezi cât ești de suficient... Mulțumesc! | |
| = Atât am putut exprima | tea nicolescu [22.Mar.18 17:50] |
Imi place "atat cat poti", mai ales ca eu nu citesc poezia ca s-o "inteleg" ci ca sa o ...respir! ...si asa cum am zis, aici tu esti POET(cu majuscule) Tea | |
| = * | marin badea [23.Mar.18 08:08] |
| Mulțumesc, Tea! | |
| = Frigul contracarat de căldura vocației | razvan rachieriu [26.Apr.18 17:02] |
| „Nefericirea’’, ca o „masă vâscoasă inoperabilă’’, pulsează inegal și asimetric, „gesticularea’’ ei are ceva dintr-un om învins. „Frigul” întins peste a fi-ul împovărat de inhibiții și resentimente, poate fi contracarat de căldura produsă de intensitatea și incandescența pasiunii majore împlinite prin vocație. | |
| = * | marin badea [27.Apr.18 17:23] |
| Mulțumesc, Răzvan. Este un text la care țin foarte mult. | |