| = "e goală marea și e risipită" | Dana Lucaci [18.Sep.05 13:26] |
| La porțile orașului violet, suspendat parcă între cer și pământ, între rubiniul vieții pieritoare și infinitudinea spiritului, de șapte ori câte șapte, și tot așa, până când marea cea goală și rispită nu își mai amintește nici peștii, nici corăbiile, nici măcar că a existat vreodată pământul, "eu sunt un spirit frate cu toate spiritele de foc". Și dialogul acesta memorial, imaginat acolo unde le chocolat c'est la vie avant tout, mă desprinde din timpul lui Horus, c[ci luptele deja au luat sfârșit pe această parte a lumii unde se prind rozalii pe un totem african. Îl salut și eu pe Ka al tău, mă îndrept spre Ra, cel din alte părți ale timpului. Ela | |
| = Remember Galeano? | carmen mihaela visalon [19.Sep.05 23:42] |
| Re Ela, Iertare pentru intarzierea raspunsului. Providerul si ploaia sunt devina. Ce ai scris tu aici NUUUUUU este un comm. Este inceputul unui roman sau al unui eseu despre drumul de la totem la lumina pe firul rozaliu pe care, asa cum spunea Claire Laloutte: „o imagine nu exclude niciodata o alta, ele se ingemaneza in compusi mistici care sporesc si intaresc forta activa a conceptelor diivine. Daca as fi tu-prima boaba de rozariu as intitula-o: Ochiul La porțile orașului violet, le chocolat c'est la vie avant tout, suspendat (parcă între cer și pământ), între rubiniul vieții pieritoare și infinitudinea spiritului, de șapte ori câte șapte, și tot așa, până când marea cea goală și rispită nu își mai amintește nici peștii, nici corăbiile, nici măcar că a existat vreodată pământul, "eu sunt un spirit frate cu toate spiritele de foc", luptele au luat sfârșit prinzand rozarii pe un totem african..............-astept sa-l inviti in scena pe Horus, cu o bataie puternica din tobeEEe! Acum da-mi voie sa trec pe pagina unde ploua roz si cu coatele sprijinite de nisipul, din care a rasarit o corabie, ce semana cu goeleta visurilor mele sa privesc „spre iarba frumuseții din altă poveste". Cu drag, c. | |