= cu riscul | Alexandra Negru [23.Mar.19 16:29] |
de a fi subiectivă (deși-s un mic critic), mă bucur să găsesc textul acesta la reco, e un text care exprimă foarte bine realitatea, deloc pretențios în exprimare, fără stângăcii sau artificii. Un poem introspectiv, pe ici colo cu tentă personală, descriptiv îndeajuns pentru a te face să intri în poveste, cursiv de la început până la final. Deși relativ lung, discursul reușește să țină cititorul atent pe parcurs, fără să plictisească. :) | |
+ o realitate | Ottilia Ardeleanu [23.Mar.19 16:42] |
dureroasă, sacadat exprimată, ca o mitralieră de cuvinte. am mai apreciat în pagina aceasta. las și acum un semn de lectură plăcută. | |
= editorului, Alexandrei, Otiliei | Dumitru Alexandru Gheras [27.Mar.19 08:19] |
merci :) | |
= Chișinăul care își revine | Blesneag Stefan Ionut [05.Apr.19 06:10] |
Textul acesta mi se pare un exemplu admirabil de poezie postmodernă, vorbind despre vulgaritatea și mizerabilismul lumii contemporane, fără a fi el însuși vulgar, ci melancolic, meditativ, moralizator și de o seninătate gravă, filozofică. Este evident poemul unui om care caută cu disperare frumosul în ciuda realității înconjurătoare ("Chișinău sau cum să iubești cu dovada în față/ că cea mai de jos treaptă a degradării/ poate fi dusă oricând/ și mai jos.") În textul acesta, Chișinăul își depășește limitele geografice, devine o metropolă arhetipală în care regăsim toate metehnele și urâțeniile orașului contemporan: materialismul, superficialitatea oamenilor, propaganda politică. Mi-ar plăcea ca și locuitorii din alte orașe să aibă aceleași rezerve inepuizabile de răbdare și speranță, afirmând ca autorul acestui poem: "București își revine", "Iași își revine" etc. În concluzie: un poem care a fost trecut poate prea repede cu vederea, un poem-manifest. | |
= Stefan, | Dumitru Alexandru Gheras [17.Apr.19 15:30] |
nu ma intind eu pana la manifest, e destul sa fie un text ok. multumesc ca ti-ai facut timp si ai comentat. | |