| = finalul | alexander [30.Sep.19 19:48] |
| este foarte vizual si foarte potrivit prin faptul ca pastreaza o distanta fata de implicarea prea subiectiva, care vine uneori firesc dar nu oportun. nu ma impac cu imaginea prapastiilor nevazute, fie ca este prea vaga fie ca este prea poetizata. nu stiu. imi place senzatia de calatorie, starea de exasperare a calatorului. pacat ca se disipeaza in valurile purpurii ale scrierii. | |
| = sunt | Goea Maria Daniela [30.Sep.19 20:43] |
| onorată de aplecarea poetului ştefan ciobanu asupra versurilor mele. la sintagma "prăpastii nevazute" țin mult, aceasta este viața noastra, the journey of man: un drum serpuitor pe marginea acestor hăuri, despre care nici măcar nu bănuim ca sunt acolo, ascunse sub nisipuri. iar "marea cu valuri purpurii" este micul meu răsfăț metaforic din acest poem, nimic exagerat, totuşi. multumesc stefan, pentru interes si pentru rabdarea de a comenta. astept cu drag si alte semne de lectură din partea ta. | |
| = . | ștefan ciobanu [30.Sep.19 21:37] |
| prăpastii nevazute - ma deranjeaza pentru ca, intr-un fel, prapastiile sunt nevazute (fie prin imensitate, fie prin intindere, fie prin frecventa -pot fi prapastii neasteptate-). Acum eu nu am comentat sentimentele care te leaga de fiecare cuvant, mi-am spus o parere de cititor, m-am oprit la text mai mult. nu ca nu mi-ar pasa de sentimente. | |
| = înțeleg | Goea Maria Daniela [30.Sep.19 21:51] |
| şi respect opinia de cititor a unui poet talentat. mulțumesc, din nou. | |