Comentariile membrilor:

+ mi-a plăcut
Ottilia Ardeleanu
[26.Oct.19 12:45]
foarte mult acest discurs. e natural. e actual. e dureros. câteva metafore bine amplasate măresc pulsul. finalul, ca și începutul, de altfel, sunt de o tristețe apăsătoare. secvențele se succed cu repeziciune, devin un film despre o realitate orfană...

aprecierile mele sincere!

 =  er:
Ottilia Ardeleanu
[26.Oct.19 12:46]
finalul, ca și începutul, de altfel, este...

 =  ce coincidenta!
Victor Țarină
[26.Oct.19 16:21]
Ce coincidenta! Ieri am citit pe una din cutiutele de plastic pe care le pastreaza mama salata de icre cu crap si ceapa si am gasit aceeasi fractura de logica. Te felicit ca ai facut o poezie din asta!Nu pot decat sa fiu invidios!

 =  .
emilian valeriu pal
[28.Oct.19 14:46]
Otilia, mulțumesc. Victor Țarină, sper doar că ai fost ironic. Ca sa reduci textul la o simplă cutie cu icre mi se pare cam dezamăgitor.

 =  N-am fost ironic
Victor Țarină
[28.Oct.19 16:31]
Am glumit doar, n-am fost ironic.Mie mi s-a parut nostima coincidenta.Si n-am vorbit la modul peiorativ despre cum se poate alcatui un poem cu fior liric din lucruri simple, cotidiene.E domeniul postmodernilor si ca si in versul/sunt ca o poezie recitata de pe mobil/ori chiar in titlu o faci cu multa dexteritate pastrandu-ti specificul vocii. Nu ti-am dat stea pt ca esti mult peste medie.Dar rezonez la toate poemele tale.

 =  victor
emilian valeriu pal
[29.Oct.19 10:36]
Ăsta e riscul când scoți din context o imagine și uiți întregul: comentariul devine susceptibil de orice interpretare. Autorul nu ghicește intenția comentatorului. Cât despre steluță, nu înțeleg de ce te justifici întrucâtva, din moment ce eu nu am adus în discuție așa ceva. Oricum, mulțumesc pentru lămuriri.

+ - poet -
Adrian A. Agheorghesei
[07.Nov.19 16:30]
Ce să zic... Sunt unele versuri atât de simple, dar profunde, încât, dacă n-ar exista contextul care să le garanteze sensul, ar putea trece drept ca "norocoase/ singulare/ de sine stătătoare" sau mai știu eu ce termen savant. Ce m-a fascinat și, recunosc, mă fascinează la poezia ta este trecerea dintre unități - trecere care nu uită de unde a venit. Există o așa conexiune ideatico-stilistică, încât, aș spune, chiar dacă n-aș ști o unitate, ori alta, ori titlul, aș simți că ceva lipsește. Mereu echilibrul dintre imagine și sens te-a călăuzit spre poezie, Emiliane. Și sinceritatea brută, dar, cumva, totuși seductivă, aproape-aproape delicată. Te salut!

 =  - oralitatea -
Adrian A. Agheorghesei
[07.Nov.19 16:34]
Am trimis comul uitând să amintesc despre felul mișto de transpunere a oralității si realității brute în universul metaforic. Acu' am amintit.

 =  - erata de rigoare -
Adrian A. Agheorghesei
[07.Nov.19 17:07]
erată: "aș spune/ aș simți" - a se alege dintre ele. Sper că "seductiv" se înțelege a fi mulat pe sensul comentariului, adică ad-hoc. Cu scuze!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !