| + un poem | Ottilia Ardeleanu [27.Dec.19 15:56] |
| delirant. repetițiile dau senzația aceasta de delir. imaginile parcă se învârt într-un joc viscolind trăiri, viziuni... este încărcat de alb, de emoții, de paradisiac poemul tău. are acest sentiment divin înscris pe traiectoria cuvintelor. reper este Crăciunul. vin și eu cu o stea de la Răsărit! | |
| = * | Iulia Elize [27.Dec.19 19:07] |
| Mulțumesc, Ottilia! Multe stele dinspre timpul magic, și pentru tine! Crăciun fericit! | |
| = si eu tot de la rasarit | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| de la inceput pana la "calcand peste flori" se contureaza un inceput foarte puternic si metaforic. E partea care imi place cel mai mult din scriere. Cainele tau alb mi-a adus aminte de o nuvela de-a lui A. Kuprin in care, mai mult sau mai putin, tot despre un caine e vorba. | |