| + scrisoare | Cristina-Monica Moldoveanu [26.Feb.23 21:03] |
| Acest discurs sau ”scrisoare” m-a cucerit prin candoare și gingășie. Este luminos, blând și cald - parcă am intrat și eu printre litere și miros și pipăi și văd. Copilăria este liberă și curge din plin pretutindeni. Seunzual dar și duios leagă sintagme cu putere evocatoare pentru mulți dintre noi, cultivând o stângăcie frustă. Vorbe cu duiumul, în cascadă și emoție. Mulțumesc, Maria. | |
| = știi cum văd eu asta? | Ottilia Ardeleanu [26.Feb.23 21:35] |
| ca și cum te-ai uita printr-un ochean. și tot trecutul se vede în culorile cele mai spectaculoase. emoționantă legătură cu mama! Maria, e multă emoție aici! | |
| = Dragă Cristina, Dragă Ottilia, | Maria Mitea [27.Feb.23 15:58] |
| Mi-ți făcut o bucurie! Fiecare cuvințel scris mă inspiră și trezește-n adânc alte imagini, poeme care își așteaptă lumina ... Porumbelul, este un vis, altădată realitate autentică. Mama în fiecare primăvară, când se-ntorceau rândunelele la cuibul de sub streașina casei, ne zicea ” așa este și omul ca păsările, nu contează pe unde se duce, pe unde umblă, vine o zi când își caută cuibul unde a crescut și copilărit, și măcar cu gândul și tot îl caută” Invit cititorul în acel vis al copilărie, ce cuprinde valori de neuitat. Locuind departe de baștină, tot ce a fost de mare valoare a devenit un vis. Visul se întoarce unde s-a născut ... MUlțumesc mult de trecre și semn! Vă cuptin cu drag! Maria, | |
| = * | Ștefan Petrea [28.Feb.23 12:18] |
| Maria, telefonu... | |