| + Cu de toate micropoemul! | Dragoș Vișan [22.Apr.23 11:32] |
| Poem fascinant, text descriptiv, de stare, cu elemnte de meditatie lirică, dar si de iubire (cred neplatonică). Iată o mică operă cu de toate. | |
| = Mici sugestii de finisare. Poate greșesc | Dragoș Vișan [22.Apr.23 11:33] |
| Aș fi de părere că versul al doilea poate fi înjumătățit: "cealaltă rămâne culcată pe albul pernei". "unei bucurii" este bine, dar ceva mai interesant n-o fi? | |
| = Dragoș Vișan | Nuta Craciun [22.Apr.23 15:43] |
| Vă mulțumesc mult pentru comentariu și pentru steluță. Bune sugestiile, cea cu ruperea versului al doilea încât să se poată face acolo o pauză, mă încântă, eu în mintea mea așa o citeam dar acum e și mai relevant pentru cel care citește. Iedera în jurul bucuriei...da, poate nu e destul de interesant, e cam direct și prea puțin sugestiv, dar nu am găsit altceva mai potrivit ca să pot păstra ideea. Dar o să mă gândesc acum că mi-ați sesizat. Mulțumiri sincere! | |
| = Iedera e fantastică, o mare inteligență a lumii vii. Poate cuceri grădina | Dragoș Vișan [22.Apr.23 15:50] |
| Cu plăcerea lecturii. Mă bucur mult. Am văzut în Ardeal o iederă tunsă ce cucerise un gard și se făcuse tulpină groasă, cu răsuciri mereu tunse. Poate ceva mai concret. Ceva poate susține o iederă. | |
| = da, iedera | Nuta Craciun [22.Apr.23 17:09] |
| ”îmbrățișează” parcă tot ce atinge, de aici am plecat. Eu îmi imaginez o bucurie, a mea, îmbrățișată de o iederă. Cam așa o gândeam, de parcă ”bucuria” ar avea și ea nevoie de o îmbrățișare. Iedera ar putea fi doar pretextul ca bucuria să persiste, să stea în picioare, parcă nu aș tunde-o, aș lăsa bucuria așa îmbrățișată. Zâmbesc pentru că nu știu cât se susține. :) Uneori poate vedem doar ceea ce simțim și vrem să vedem, deși vă asigur că mă interesează cum văd ceilalți, de aceea înțeleg perfect ce îmi spuneți și simt că așa este, aveți dreptate. Doar o mai răsucesc eu puțin în minte. | |