| = Nu mă trag de șireturi cu nimeni! | Emilian Lican [22.Apr.23 14:06] |
| Am lecturat cu plăcere! | |
| = citit | Stanica Ilie Viorel [22.Apr.23 15:00] |
| așteaptă* cavourile le dă la schimb, pe biblioteci nu-i de îngropat, cel mult de pus la păstrare să zacă sub praf și când o fi vremea … | |
| = Emilian, Tego, | Ottilia Ardeleanu [22.Apr.23 15:20] |
| vă mulțumesc pentru impresii. Onorată! | |
| = Notiță de lectură | George Pașa [22.Apr.23 18:23] |
| Aere melodicitate poezia, chiar dacă începe așa de trist, printr-o imagine poetică surprinzătoare și tulburătoare: „cea mai bună moștenitoare de cavouri am fost”. Da, „un nou început se cere durut” (dar și durat, aș zice). Tropul ăla e cam nesigur. Chiar nu știe că odată ieșit la lumină își îngroapă creatorul? Bine, noi știm, acceptăm jertfa. Până la urmă, o altfel de alegorie, plecată de la jertfa Anei lui Manole: artistul „îngropat” spre a fi „înviat” de propria creație. Știu că nu asta ai zis, dar am mers în subtext (dincolo de structura „de suprafață”). Nu-mi place epitetul metaforic „cuib comatos”. Sper să nu fie o rimă căutată: „scos” - „comatos”. | |
| = am ales | Ottilia Ardeleanu [22.Apr.23 23:57] |
| comatos în contextul ideatic. acum, ce să zic? în felul acesta am tot scris, dar am postat foarte puțin. mulțumesc mult, George. | |