| = emoționantă | Maria Elena Chindea [28.May.23 01:30] |
| declarație de dragoste dintr-o singură vocală, plină de ceruri... Relativitatea timpului și-a gesturilor umane. O singură clipă umple o viață, un gest hrănește o viață, satură infinitul clipei. Restul se pot adăuga sau nu perfecțiunii, tu ești sătul oricum. Dacă inima ta s-a deschis nici nu ai nevoie decât de-o respirație pentru a pătrunde taina unei trăiri, a unui gest... Copleșitor poem de la primul la ultimul vers! Tușele tabloului sunt remarcabile! Realizate de-un profesionist al observației! | |
| + sunt cel mai norocos copil, | Maria Mitea [28.May.23 13:32] |
| iar eu aș zice ” sunt cel mai norocos citittor” :) Ilie, dragă, ai început în forță și ai ținut-o în forță până la capăt. Felicitări pentru suspansul creat, și o sută de întrebări și gânduri pe care ai reușit să mă faci să le am ” despre cel mai bun tată din lume.” Și să fii tu sănătos și să ne scrii versuri tot așa! | |
| = Maria Mitea | Stanica Ilie Viorel [28.May.23 15:25] |
| sănătoși să fim toți! și la minte și la trup sufletul nu are voie să se vindece (!) - uite ce idee mi-ai sugerat:) mulțumesc | |
| + și mie îmi place | Leonard Ancuta [28.May.23 16:06] |
| pentru că e un poem sincer, neprefăcut, pentru că nu se zbate să epateze și ne face pe fiecare dintre noi să ne gîndim la ai noștri. am și eu multe poeme cu tata, puse pe altfel de muzica, dar aici, în simplitatea aceasta ma regasesc. stea! | |
| = Leo | Stanica Ilie Viorel [28.May.23 16:36] |
| dacă una din condiții este lipsa epatării, atunci toate textele mele au trecut prima treaptă:) mulțumesc pentru apreciere și, cel mai mult apreciez sinceritatea comentariului, confesiunea, recunoașterea aflării în situație- gest frumos. | |