| + Stea, pentru o poezie bună și sensibilă... | Iulia Elize [02.Aug.23 17:38] |
| Nuța, e foarte reușit poemul tău, e o deznădejde care nu se mai vindecă, este ca un strigăt frumos de ajutor, este glasul singurătății tale. Pentru sentimentele deosebite, îmbrăcate într-o poezie autentică și bine lucrată, las cu mult drag steluță. Să știi că singurul leac împotriva singurătății, este omul... Dar dacă e o latură personală, îți doresc multă iubire, de aici înainte, acea stea care nu se aseamănă cu nicio alta. Îmi doresc și mie la fel, viața nu e ca să ți-o petreci singur/singură, așadar steluța ta este pentru tine, Anna, dar și pentru iubire și șansa la ea. Cu mult drag, am trecut... | |
| = citit | Stanica Ilie Viorel [02.Aug.23 18:22] |
| băbat* “ îmi creez tacticos o altă identitate, un eu superior, desăvârșit, căruia îi confesez toate slăbiciunile mele, începând cu oglinda din camera de zi care mă cunoaște cel mai bine când plâng. știu, trăiesc din poezie și resturi de pâine, cu toată claia de amintiri căzute peste mine,” este foarte reușită această parte “ am învățat să înot în lacrimi ca într-un râu, să mă spăl de păcate cu apa lor.” aici, râul de lacrimi este o propunere care îmi pare des întâlnită (posibil să mă înșel) … cu apa lor, cumva pleonastic (dacă pot spune așa), este evident că se folosește apa pentru spălare să mă spăl de păcate în el (el, râul) ultimele strofe îmi par desprinse de ideea de început, alt spectru spor | |
| = Mulțumesc, Iulia, | Nuta Craciun [02.Aug.23 19:32] |
| pentru semnul luminos, pentru cuvintele de apropiere dar și înțelegerea singurătății mele ”frumoase”, de care nu mă plâng, doar o mângâi puțin ca să-i fie bine. :) Despre leac ce să spun, draga mea? Cred că singurătatea trebuie în final acceptată, omul are nevoie și de singurătate, măcar uneori... Cu mare drag | |
| = Stanica Ilie Viorel, | Nuta Craciun [02.Aug.23 19:45] |
| recunoscătoare pentru comm și pentru sfaturi. Mă bucur că prima parte v-a plăcut, și mie partea de început îmi sună mai fluent. am mai sintetizat puțin, strofa cu lacrimile și râul nu sună tocmai inedit, știu, dar o las acolo de moment, e o părticică din ”poveste” ... iar spălatul de păcate cu apa ”lor”, făcea referire la lacrimi, parcă privit așa nu sună pleonastic. Oricum, o văd mai bine acum, o las așa și dacă găsesc ceva mai bun, revin. Mulțumiri, gânduri bune! | |
| = Nuța | Stanica Ilie Viorel [02.Aug.23 20:30] |
| dar cu bărbatul ce ai?:) văd că nu ai observat atenționarea trebuie corectat acel “băbat” ai putea păstra textul, schimbând forma îmi creez tacticos o altă identitate, un eu superior, desăvârșit, căruia îi confesez toate slăbiciunile mele, începând cu oglinda din camera de zi care mă cunoaște cel mai bine când plâng; știu, trăiesc din poezie și resturi de pâine, cu toată claia de amintiri căzute peste mine. am învățat să înot în lacrimi ca într-un râu, să mă spăl de păcate cu apa lui; singurătatea doarme cuminte în patul meu îngust, ca un băbat care vine obosit de la muncă și adoarme cu bocancii în picioare. se leagă imaginea plânsului (lacrimi) de pat, de multe ori râul de lacrimi are albia în pat, acolo este și singurătatea care doarme cuminte, putem presupune și ea printre lacrimi. spor! | |
| = pfuu! | Nuta Craciun [02.Aug.23 21:20] |
| Nu am observat, cred că vedeam ce voiam să văd... am citit de mai multe ori și vedeam cuvântul bărbat bine scris... și nu înțelegeam ce e cu ”bărbatul” și de ce mi l-ați sesizat! :)) Acuma da, m-am dumirit, cer iertare și mulțumesc pentru revenire! :) Seară frumoasă! | |
| = și bărbatul | Stanica Ilie Viorel [02.Aug.23 22:15] |
| tot “băbat” a rămas o fi vreun semn, ceva:) | |
| = :)) | Nuta Craciun [02.Aug.23 22:34] |
| Semn clar că singurătatea chiar dacă nu te omoară, îți afectează grav vigilența ... :)) | |