| = da, | Ștefan Petrea [02.Sep.23 08:46] |
| stimată poetă, ai ticluit bine idee metaforizată şi imagini deosebite... | |
| = Mulțumesc, din suflet, Ștefan Petrea, | Papadopol Elena [02.Sep.23 09:27] |
| pentru trecere și aprecierea plăcută. | |
| = Nimicul acesta poate fi orice, de la o stare | Maria Elena Chindea [02.Sep.23 13:14] |
| de semi-somnolență, de amorțire a ființei, până la starea de non-gând, de meditație profundă în care spiritul tău poate călători până la sursa primă a esenței sale. În și la acel tainic Acasă de al cărui dor (conștient sau nu) suferim cu toții mai mult sau mai puțin. Întrebi „ce poți să faci” - cred că tocmai aici e nodul: nu trebuie să „faci” nimic, doar să te abandonezi, adică să înveți „să fii”, rotund, ascuțit, sărat, dulce, în orice formă te vrei, să te respiri total și într-o integralitate tainică! Cam așa am „citit” eu, respirându-te, Elena. | |
| = Nimic privilegiat: redat naturii, din care a fost ceva mai înainte: un colțișor | Dragoș Vișan [02.Sep.23 13:44] |
| E un început nimicul. Este și demolarea. De la acest stadiu, al debarasării de materialul spart, excavat, poate urma etapa amenajării unui parc, ori lăsarea terenului să reintre în circuitul turistic, prin umplerea sa de vegetație, ori de apă. Nimic privilegiat: ceva redat naturii, din care a fost ceva mai înainte: un colțișor, transformat de factorul antropic. Nimicul de pe Terra presupune n de posibilități de a face totuși ceva bun din el, pe el, cu el. | |
| = Maria, Dragoș, | Papadopol Elena [02.Sep.23 16:14] |
| Vă mulțumesc nespus pentru mesajele voastre. Pentru mine înseamnă mult. M-ați citit bine. Poți să nu te gândești la nimic, așa cum am scris, dar sufletul să înțeleagă totul, fără argumente; nu pot să explic această experiență. Dar vă doresc să trăiți de multe ori acest frumos, această stare... Dragoș, ai exprimat și o altă viziune, pornindu-se de la nimic în lume. Merită dezvoltată ideea, ca reprezentare a realității: la nivel de Terra, fără să ne cufundăm în gânduri (despre cum să facem să fie frumos, bine, să păstrăm natura, omenia etc.), existența ar avea de suferit | |
| = Un prozopoem, meditație lirică și confesare | Dragoș Vișan [02.Sep.23 16:28] |
| Prozopoemul tău e inspirat de momrntele petrecute în natură. Contemplație și stare meditativă. E ceva la graniță între liric și epic. Dar unde e granița dintre cele două genuri în acest text? Nicăieri, aș spune. | |
| = Relativ liric | Papadopol Elena [02.Sep.23 17:42] |
| În această variantă eu m-am recunoscut cel mai bine. Este stilul, pe care mi l-am creat odată cu debutul literar. Uneori mă întorc la el. Îmi dă libertate. Pot să accentuez. Nu mă limitează. Am încercat și aranjarea textului în alt mod, însă am revenit asupra acestui lucru. Scris astfel mi s-a părut mai potrivit. Îmi asum această formă. În privința îndeplinirii funcției de epic sau liric, consider că am dorit-o pe a doua și, din această cauză, am diminuat-o pe prima. Mulțumesc tare mult și pentru această intervenție. Am explicat un pic, cu gândul că am fost înțeleasă. | |
| = fantastic! | Marius Crăița [03.Sep.23 20:03] |
| Întrebi pe cineva la ce se gândește și își răspunde: la nimic! și apoi scrie despre asta la toată lumea. Mi se pare că nu e nimic poetic în cele scrise. Nu merită timpul acordat. off topic. Am plecat definitiv la mare și nu mă mai întorc. | |