| = doamna Chindea, | Ștefan Petrea [03.Sep.23 10:43] |
| din suflet vă mulţumesc pentru evocarea aceasta... Am citit şi am recitit, aţi reuşit să redaţi vraja acelor vremuri de pe când eu abia mă năşteam... Sunteţi o privilegiată... | |
| = Așa e Ștefan, deși m-a trecut și mă trece încă | Maria Elena Chindea [03.Sep.23 10:50] |
| viața prin teste dure, mă simt privilegiată, iubită de îngeri și de Tătuca nost. Am avut o adolescență și tinerețe boemă pe care am savurat-o din plin la temperaturi înalte! Și am avut și destui îngeri pământești care m-au sprijinit în momentele de cumpănă! | |
| = Faină amintirea cu marii scriitori neomoderniști saizeciști | Dragoș Vișan [03.Sep.23 15:11] |
| Remember Ion Gheorghe zis Ahoe și Ion (Ioan) Axabdru prin anii '81-'82, în timpul liber Și Nichita, alături de Dora, la o masă alăturată. În '83 avea să-și ia zborul. Primul Nichita este scris "Nikita". | |
| = Așa e Dragoș, îmi sunt tare dragi amintirile din | Maria Elena Chindea [03.Sep.23 17:50] |
| lumea literelor și a teatrului de atunci. Am amintiri din de-acolo, de la sămânță, cum s-a născut un poem de la o întâlnire „la un pahar de vorbă” cu trei-patru prieteni, cum s-a îmbrăcat în carne un personaj dintr-o piesă celebră... Sălbatică și împătimită de cele două arte, am avut privilegiul să mă-nvârt printre corifeii acelor timpuri, invizibilă dar setoasă să absorb totul. Am fost martoră la actul creației încă din sâmbur. Am fost binecuvântată! Mulțumesc Dragoș pentru sesizarea greșelilor - am corectat. Mi-am schimbat ochelarii da se pare c-au defect!:) Da, Nichita s-a repatriat în 83! Prietenul poet care m-a introdus în lumea aceea a fost un om distrus câteva luni bune după; deși era previzibil pentru toți sfârșitul inevitabil al poveștii de iubire cu lumea aceasta a lui Nichita, încă de câțiva ani. Erau prieteni de familie și de-abia îi dusese cu două zile înainte semnalul unei cărți de poezie în care apărea, pe fotografia de copertă prietenul meu cu o nepoțică de-a lui Nichita! Îți dai seama ce disipare a fost după... Mulțumesc fain pentru empatie! Aveam emoții - n-am îndemânarea de-a scrie proză. | |
| = Scriitorii de atunci, din anii '81-82. | Dragoș Vișan [03.Sep.23 19:15] |
| Atât Ion Gheorghe, expansiv, cât și Eugen Jebeleanu, retras în durerile asemănătoare cu cele ale savanților din experimentul condus de Oppenheimer în puștiulică SUA pentru crearea bombei atomice, precum și Nichita Stănescu portretizat atât de bine, îmblânzit și vânat ("violat") cuvintele prin necuvinteke sale, pe lângă fermecătorul și modestul personaj colectiv al multor scriitori de atunci adunați la mese mă îndreptățesc să-ți acord o steluță voioasă, așa cum erai tu, atunci, Maria Elena. Scrie-nd în continuare memorii, proză, eseuri! | |
| = Felicitări, Maria Elena, pentru această minunată scriere! | Dragoș Vișan [03.Sep.23 19:24] |
| Erau anii de după întâlnirea lui Nicolae Ceaușescu de la Mangalia. Fix în debutul deceniului al nouălea scriitorii protestaseră, iar președintele statului nu i-a lăsat pe urmă să mai scrie decât sub o cenzură aspră: murise la Casa Scriitorilor de la Mogoșoaia Marin Preda, fugise cu soția evreică, Valentina și în sfârșit cu fiica lor Ioana poetul Ion Caraion. În "Săptămâna" Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor declanșaseră un adevărat rechizitoriu, mai întâi asupra lui Virgil Ierunca și a Monicăi Lovinescu din Paris, apoi în tot anul 1882 asupra lui Ion Caraion, deconspirat că fusese informator al Securității. Atmosfera sumbră, însă opere încă mari, foarte valoroase și în acest întunecat deceniu. "DESANT '83" etc. Aceste rânduri au și valoare de important document pentru cei din prezent și din viitor. Să ne cunoaștem cei mai valoroși scriitori, chiar mentori în scris! | |
| + Și steaua. A venit! | Dragoș Vișan [03.Sep.23 19:26] |
| A răsărit Luceafărul de seară. Primul duminical din această toamnă. | |
| = Am încercat Dragoș să descriu acele cioburi | Maria Elena Chindea [03.Sep.23 20:16] |
| de amintiri cu prospețimea ochilor de-atunci, făcând un salt afectiv peste timp, nu cu maturitatea așezată oleac de acum. Pe vremea aceea lucram într-o fabrică în trei schimburi, urmam cursurile școli populare de artă și măcar 4 zile pe săptămână citeam la B.C.S. câte 4-5 ore poezie, teatru, proză... În tura de noapte nici nu mai dam pe-acasă, eram ori la bibliotecă ori la școală, dormeam o jumătate de oră în autobuzul care mă ducea sau aducea de la serviciu. Citeam enorm volume de poezii zilnic, aveam supapele deschise să umplu rezervoarele de literatură... Când ne întâlneam cu poeții consacrați se diseca câte un vers cu orele - cu filozofia din spatele cortinei unei idei-forță puteai umple un volum de reflecții. De-aceea mi se pare aiuritoare tăcerea de aici, care este o ghiulea la picioarele multor poezii și poeți... Trudă de ocnaș, fără să zărești măcar luminița de la capătul tunelului!... Mă bucur că ți-a plăcut! O să încerc să mai pun pe hârtie cioburi de amintiri de culise, deși mărturisesc că nu mi-e foarte comodă postura de prozatoare. | |
| = Poetul prieten-mentor al vremurilor acelea | Maria Elena Chindea [03.Sep.23 20:46] |
| lucra la Radio pe lângă că era o persoană foarte sociabilă. Telefonul în casa lui suna ca la Gara de Nord, traficul același, în permanență în apartamentul lui de două camere erau câte 5-6 suflete. Deci îți dai seama că era la curent cu toate mișcările politicii subterane sau de suprafață. Având însă 30 de ani peste noi era foarte delicat cu suflețelele noastre, să nu ne pângărească viziunile entuziaste, să nu ni se taie aripile... Știam fapte concrete dar îmbrăcate în catifea să nu vedem rănile cangrenate. Și ne racorda la partea umoristică de culise, glume și șicane zăpăcite din care se nășteau adevărate capodopere. Mie mi se par mai importante tușele de culise decât datele unor evenimente biografice pentru a revela spiritul unor vremuri apuse. Așa cum mi se pare esențial pentru reliefarea personalității lui Socrate faptul că mesteca boabe de năut în agora în timp ce aplica (alegoric vorbind) o doză de maieutică tinerilor atenieni. Mulțumesc de lumina aprinsă asupra amintirilor mele! | |
| = Mulțumesc, Maria Elena Chindea | Mihaela Popa [03.Sep.23 22:25] |
| pentru această minunată evocare! O filă de suflet. Am fost, prin ochii tăi, pentru o clipă în acea grădină cu oameni magici. | |
| = Dragă Mihaela dacă te-a dus în acea clipă | Maria Elena Chindea [03.Sep.23 22:40] |
| sunt mai mult decât fericită. Ofranda a fost desăvârșită prin receptarea voastră, a cititorilor de-acum! Și rogu-te fără apelative pompoase! Am tendința să scot limba ca Einstein în celebra fotografie, când văd apelări protocolare! :) | |
| = Cine era poetul-mentor? | Dragoș Vișan [03.Sep.23 22:49] |
| Cine era acel "Poet-prieten mentor", care "Lucra la Radio" în acest ani '80, poetul Ion Gheorghe, poreclit Ahoe, după onomatopeea de intrat în grădina restaurantului Casei Scriitorilor? | |
| = O, nu....nu-i cunoscut....... | Maria Elena Chindea [04.Sep.23 01:31] |
| Aș putea zice zice multe despre el. Un personaj fabulos care și-a intersectat viața cu a mea în moduri stranii. Mi-a salvat viața și la propriu și la figurat în multe și felurite moduri. Aș putea spune exact ca personajul feminin din filmul Titanic despre iubitul ei pe final, după ce moare - că eu, cea de acum exist, pentru că el m-a salvat atunci din multe orori și mi-a canalizat energia spre frumos vreme de câțiva ani. Din punct de vedere literar nu cred că-l cunoști. Poate că se poate spune despre el că era un poet de eșalon 13, sau 30, habar n-am! Scria o poezie bună la prima mână - dar avea un mare defect. O lucra până reușea s-o strice, s-o facă un lucru comun de duzină. Era părerea mea de atunci și rămâne valabilă și acum. Dar dacă nu ieșea în evidență din masa obișnuită de creatori, ca om era uriaș. Era un fel de părinte adoptiv spiritual al unui cartier întreg, un om care avea nenumărate relații pe diverse paliere sociale și uza de ele în mod frecvent. Avea o inimă uriașă, dacă eu de exemplu, mă duceam la el la 12 noaptea să-i spun că mama ta e bolnavă și are nevoie de doctori buni, chiar dacă nu te cunoștea pe tine în noaptea aceea nu dormea și la șapte dimineața suna directorul spitalului care motoriza nu-ș câți doctori să-ți rezolve problema de sănătate! Așa om era! Nu numai eu îi sunt datoare enorm, și-a lăsat amprenta asupra a zeci, sute de oameni! Prieten bun cu Petrică Gigea (ministrul finanțelor pe vremea lui nea Ceașcă) îl scula deseori din pat să-i pună o pilă pentru un „nepot” sau „nepoată”, încât acesta exasperat la un moment dat i-a strigat:„ Mă Ioane, da tu ai o țară de nepoți și nepoate!” Îl chema Ion Petrache și a fost cel mai tânăr pilot pe Mig-uri din al doilea război mondial! Îmi spunea, povestind despre caracterul uman: „La 18 ani aruncam bombe în capul oamenilor, dar dacă acum numai îmi arăți un ac de siringă, leșin”! :) Nu prea mă pricep să scotocesc online, dar știu sigur că apărea în dicționarele USR-ului de atunci. Din cauza mutărilor dese am pierdut manuscrisele și cărțile lui, mai e viu doar prin amintirile mele. E demult la îngeri, le spune bancuri, era neîntrecut la astea, făceau câte-o băută în trei sau patru persoane cu Fănuș Neagu și Nichita, uneori se-alătura și Victor Tulbure - și de dura trei zile băuta nu repeta vreun banc. Mare veselie era în casa lui - și ce nopți de poezie... Ufff, cât s-au schimbat timpurile! | |
| = Eu știam că | Ionuţ Caragea [04.Sep.23 08:33] |
| marele poet și fost rugbyst, Tudor George, autorul baladelor singaporene, era cel poreclit Ahoe. Dar poate mai era încă un Ahoe, mai puțin cunoscut? Posibil. | |
| = Maria, | Papadopol Elena [04.Sep.23 09:21] |
| Am rămas absorbită între amintirile tale. Le-am savurat! | |